Totusi iubirea: Certuri intre iubiti?
Iubirea poate învinge orice! A iubi este însăși esența vieții. Este una dintre cele mai sublime acțiuni pe care o poate realiza o ființă umană și iubirea poate să însoțească toate celelalte acte fundamentale ale noastre.

sâmbătă, 10 mai 2014

Certuri intre iubiti?

Odata, o femeie a venit la mine si mi-a spus:" Am fost maritata timp de zece ani cu un barbat si nu ne-am certat niciodata. Iar acum m-a parasit! Ce s-a intamplat?"
Femeia credea ca daca nu s-au certat niciodata inseamna automat ca s-au iubit profund. Ce iluzie! Acest mod de a gandi este o eroare. Logica femeii era perfecta, dar inima are ratiuni pe care mintea rationala nu le intelege.

Din pacate, gresea. Cand iubirea este cu adevarat profunda, certurile sunt inevitabile. Din cand in cand, unul sau altul dintre cei doi parteneri simte nevoia sa sustina un punct de vedere diferit, care chiar daca nu este pe placul iubitei/iubitului, nu este neaparat gresit. Sau unul dintre ei doi chiar greseste, este dreptul fiecarui om sa faca si greseli. Din cand in cand, unul dintre cei doi simte nevoia sa se certe.
Dar aceasta cearta nu este capabila sa le spulbere iubirea, ci dimpotriva, le-o imbogateste. 
Tocmai aici este frumusetea: iubirea stie sa imbratiseze contrariile. Iubirea e facuta ca sa imbratiseze, sa cuprinda si  sa ierte.
Daca nu exista aceasta libertate de a fi noi insine si aceasta putere de a intelege, singura solutie este despartirea. Zece ani este o perioada lunga de timp - chiar si 24 de ore sunt mult prea multe pentru a ramane in aceeasi stare de spirit pentru un om obisnuit, caci mintea simte tot timpul nevoia sa oscileze dintr-o extrema in cealalta.
Sa spunem ca iubesti o persoana. Din cand in cand te simti furios pe ea, dar aceasta furie este posibila numai pentru ca o iubesti. Uneori simti nevoia sa te sacrtifici de dragul ei, alteori simti ca arzi de indignare. Si ambele extreme fac parte integranta din tine.
Daca nu te-ai certat niciodata cu partenerul in ultimii ani, inseamna ca nu v-ati iubit. Ati trait intr-o relatie de cuplu, intr-un mariaj poate, dar nu intr-o relatie de iubire. V-ati temut tot timpul ca orice conflict, orice stare de enervare, cel mai marunt lucru ar putea pune capat acestei relatii. V-ati temut atat de tare incat nu v-ati certat.
Nu ati crezut niciunul ca relatia voastra, ca iubirea voastra ar putea supravietui certurilor, ca aceasta din urma va trece, iar voi va veti regasi unul in bratele celuilalt, mai indragostiti ca oricand inainte. 
Din cauza acestei convingeri ati luat decizia de a nu fi voi insiva cu adevarat si de a nu va certa niciodata.
De aceea, i-am spus: " Nu ma mira decat un singur lucru: ca ati rezistat unul langa altul timp de zece ani! Cum a fost posibil?"

Viata este plina de contrarii, de paradoxuri, de ritmuri. Acum pleci, acum te intorci, Acum te desparti, acum te intalnesti din nou. Un om care iubeste cu adevarat, este el insusi. Chiar daca uneori se mai  enerveaza; in caz contrar, iubirea lui devine monotona, un fel de fundatura. Ati vazut cu totii relatiile acelea timorate, in care unul dintre cei doi a renuntat la el insusi-fie el barbat sau femeie- si traieste dupa cum doreste celalalt- "da, draga" este mantra sa, dar stralucirea din ochi, entuziasmul, aspiratiile, zambetul si autenticitatea i-au disparut.
Daca nu faci decat sa asculti tot timpul, realitatea devine monotona si moarta. De asemenea, daca il obligi pe celalalt sa fie ca tine, sa gandeasca ca tine, sa se comporte ca tine, daca il/o tiranizezi impunandu-ti vointa, il omori. Zambetul, viata au disparut. Iubirea se deformeaza intr-o masca mortuara. Fara tremur, fara fior, fara vlaga, fara schimbare, fara viata.
O astfel de iubire nu conduce decat la tensiuni launtrice si falsitate - este imposibil sa te relaxezi in asemenea conditii.
Daca viata ar fi tot timpul asa cum credem noi, daca viata ar fi logica si liniara, nimeni nu ar mai putea cunoaste virtutea rabdarii, a sperantei, a iubirii adevarate, care imbratiseaza contrariile. Nimeni nu s-ar mai transforma, nimeni nu s-ar deschide spre a intelege, spre a cuprinde, spre a iubi mai mult. Nimeni nu s-ar mai intoarce vreodata inapoi, la iubire. Toata lumea s-ar teme, ar tremura si toti si-ar reprima sentimentele. 
Chiar daca ar sta langa partenerii lor zece ani sau zece vieti la rand, oamenii ar sta de fapt langa niste straini. Fiecare s-ar controla la sange, ca sa nu deranjeze, ca sa nu greseasca, dar intalnirea nu s-ar mai produce intre inimile lor. 
Din fericire, viata nu este deloc liniara, iubirea nu este deloc logica. Logica este moarta, viata este vie - de aceea, intrebarea care se pune este ce trebuie sa alegem: o viata linistita, asa cum vrem noi sau viata insasi, tulburata de iubire?


6 comentarii:

  1. Ideal ar fi totusi fara certuri. Daca am putea sa ne intelegem din priviri si sa ne acceptam neconditionat unul pe celalalt. Insa nu putem. Si atunci apar si certurile care, de fiecare data cand se termina cu bine, inseamna ca am inteles ceva despre dorintele si felul de a fi al celuilalt. Mai apoi, sunt aceste relatii in care nu exista comunicare. Egourile celor doi sunt intregi acolo, dar insulare, independente. Unde nu exista comunicare, nu exista nici certuri. Dar lipsa certurilor este un simptom tot atat de relavant pe cat e lipsa greselilor la cineva care nu face nimic. Daca insa exista comunicare si cei doi nu sunt genul care sa sara sa critice tot ce spune celalalt, ba chiar ii solicita punctul de vedere si ii respecta orice opinie, atunci vorbim despre o relatie ideala fara certuri.

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, la fel cred si eu, comunicarea este cea mai importanta!

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu exista perfectiue. Daca e prea roz, deja pare anormal. Si parca nu e fain, daca nu exista putina cearta si apoi dulcea impacare :)))

    RăspundețiȘtergere
  4. Orice impacare e foarte dulce intre doi indragostiti! :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Ce porcarie... Cica cearta e normala... ba chiar necesara... Hai bre ca aberati oleaca...
    Acuma depinde si cum definiti notiunea de "cearta", dar in acceptiunea generala cearta nu e normala si nici benefica intr-un cuplu.
    A avea puncte de vedere diferite si a le exprima, nu presupune cearta. A comunica dorinete, nevoi sau chiar critici, nu presupune cearta. Nici cand discuti greselile partenerului nu presupune cearta. Tocmai asta inseamna iubirea adevarata. Sa nu te certi niciodata. Evident ca asta la modul ideal. Dar in nici un caz cearta nu e benefica.
    Poti comunica toate lucrurile spuse de voi si fara sa va certati. Ba chiar e indicat sa o faceti fara sa va certati si nu certandu-va.
    Deci de unde pana unde cearta e normala si chiar benefica?! Asa cum lasati voi sa se inteleaga...
    Daca femeia din exemplu respectiv spunea ca nu s-a certat niciodata de unde ati dedus voi ca in mod obligatoriu asta inseamna ca nu comunicau sau nu aveau puncte de vedere diferite si chiar le si exprimau ?!!! De ce confundati notiunile doar de dragul de a iesi niste vorbe ce par profunde ? Evident doar pentru niste copii de gradinita... :P

    RăspundețiȘtergere
  6. Domnule Ciprian, cand am afirmat in articol "cearta" m-am referit la neintelegerile inerente!

    RăspundețiȘtergere