Iubirea, nebuna pasiune

          In amurgul de dor, gându-mi aleargă către tine : ca o sperantă, ca o himeră, ca o văpaie !… Tot mai departe incerc sa cuprind cu sufletu-mi dorinta de te-a iubi, de-a exista in iubire, mereu!…Esti acolo, si tot mai departe… sufletu-mi e tulburat.. de gândul de te-a putea iubi… doar odat’! E poate o himeră, dar alerg s-o cuprind cu trupul, in bratele mele, si s-o strâng tare la pieptul cald si s-o topesc in mine!… Este dorinta mea proiectata pe chipul tau, doar o iluzie în’aripata!

            Viata in sine e ca o mare iubire

        Când spunem iubire ne gândim sigur la o frumoasă poveste de dragoste în care protagoniştii sunt un el şi o ea, care se cunosc, se iubesc şi răman împreună pentru a-şi duce povestea de iubire până la capăt.

O iubire adevarata are si un strop de gelozie, o gelozie frumoasa, duioasa si placuta!
Dar iubirea poate fi şi altceva decât atât. Iubirea poate fi sinonimă cu pasiunea. Pentru că tot ceea ce constituie o pasiune pentru noi, tot ceea ce facem cu pasiune, facem de fapt cu iubire.  

Sunt oameni care iubesc jocurile de noroc.

             In Maitreyi, frumoasa indiancă iubea un copac, îl venera, lucru ciudat care i se părea europeanului de neconceput. Un joc, un copac, un dans... Are oare iubirea o singură formă, cea pe care ne-am obişnuit să o percepem ca fiind cea corectă? Sau iubirea are forma pasiunii noastre?
           O iubire mare nu presupune să se întîlnească doi mari oameni. Nu doar între un bărbat ideal şi o femeie ideală poate să apară o iubire mare. Şi doi oameni normali pot da naştere unei mari iubiri.
              Daca nu te simti desavarsit, ideal atunci cand iubesti si esti iubit, daca lumea nu incape toata in inima ta si nu te face sa te simti un om mare, cel mai mare si cel mai fericit inseamna ca nu e o iubire mare. Sau, e mare doar de o singura parte si nivelul spiritual e insuficient ca sa te faca sa nu suferi ca iubesti numai tu.
             O iubire cu adevarat mare te duce la Dumnezeu, este Dumnezeu. O iubire mare, cu adevarat mare te face sa te inalti pana acolo unde nici nu mai exista unitati de masura pentru mic si nici pentru mare. De asta cei ce iubesc mult vad in lucruri marunte facute de fiinta iubita sau de altii minuni, maretii. 

Ce este iubirea?

             La cererea voastra revin cu o intrebare-problema mai veche... ce este iubirea. :)
            Multe persoane confunda dorinta sexuala si atractia cu iubirea. Altele confunda acel sentiment de “fluturi in stomac” cu iubirea. Sunt si persoane care considera ca, daca exista pasiune, atunci un cuplu poate supravietui. Multi dintre noi pornim in viata cu diverse idei despre iubire pe care le preluam de la parintii nostri, de la societate. Marile povesti de dragoste infatisate de scriitori si filme sunt doar niste mituri in care ne place multora sa credem (Tristan si Isolda, Romeo si Julieta, Orfeu si Euridice).     Daca Romeo si Julieta nu aveau interdictia iubirii lor, oare ne mai captiva asa de mult povestea lor daca s-ar fi terminat in bucatarie cu o Julieta plina de nervi pentru ca Romeo al ei nu o ajuta la curatatul cartofilor…. sau cu un Romeo satul de cicalelile consoartei. Multe filme care infatiseaza o relatie intre o femeie si un barbat au un final fericit, de cele mai multe ori cu cei doi care isi pun pirostriile. Dar filmul nu mai arata ce se intimpla dupa nunta, cum reusesc cei doi sa se inteleaga, sa se adapteze unul la nevoile celuilalt, sa negocieze relatia, sa colaboreze.
Si atunci ce este iubirea, daca cele de mai sus nu arata iubirea…?
            De multe ori, in cuplurile reale, indragostirea de inceput piere dupa 3 ani. La inceput, dragostea ne “orbeste”, facandu-ne sa vedem doar ceea ce dorim sa vedem la celalalt. Astfel, nu vedem defecte, vulnerabilitati, slabiciuni… Indragostirea nu ne ajuta sa alegem constient o persoana. Ne farmeca, dar ne inseala. Nu inseamna ca, dupa ce dragostea dispare, nu putem alege constient sa avem o relatie cu acea persoana. Dragostea matura vis-a-vis de dragostea romantica/pasionala are avantajul ca imbina mult mai multe din domeniile vietii in viata de cuplu. In dragostea de inceput (mai ales cea care incepe prin indragostire) este implicata multa disponibilitate sexuala, ceea ce nu este deloc rau dar, cind aceasta dragoste se estompeaza, este necesar pentru a fiinta cuplul sa existe alte valori.
            De obicei, persoana indragostita crede ca partenerul “trebuie” sa-i citeasca gindurile. Realitatea este ca partenerul are nevoie sa afle de la noi ce dorim pentru a ne cunoaste si a ne intelege mai bine. O dovada de iubire este sa cerem, sa oferim, sa ascultam, sa raspundem, nu sa fim muti asteptand minuni.
            Dragostea matura implica teluri de viata comune, evolutie comuna, participare reciproca, intelepciune, empatie si multe alte ingrediente. Calitatea unei relatii de cuplu se masoara prin domeniile concrete ale vietii in doi (filosofie de viata, organizarea finantelor familiei, timp liber, problemele religioase, prieteni, relatii sexuale, obiective si scopuri importante, sarcini casnice, decizii legate de profesie si cariera). Inainte de a fiinta intr-o relatie de parteneriat este necesar sa fim noi insine impliniti atat pe plan profesional, cat si in plan personal. Nu alegem o relatie ca sa ne salveze de noi insine, ci ca sa crestem o data cu ea. Desigur, putem sa ne rezolvam implicit anumite probleme de imagine in cuplu (deoarece ne simtim valorizati de partener), dar daca stima noastra de sine este foarte joasa, cuplul nu poate sa ne-o creasca, ci doar noi insine putem sa ne vindecam. Altfel, fara increderea in propria persoana, nu o sa ne consideram niciodata demni de stima si capabili de a iubi la randul nostru.