Ce este iubirea, totusi?

                Reiau acest subiect, dragii mei cititori, pentru ca mi-au sosit informatii ca sunteti multi interesati
despre el.
                Iubirea implica atractia fizica certuri, conversatii interesante, incapatanari, compromisuri si multe altele, de multe ori se spune ca iubirea inlatura suferinta, ca poate transcende si aduce fericirea. Iubirea este o tema literara foarte vasta si importanta, ale carei origini se leaga de originile culturii umane. În opinia lui Victor Hugo, "dragostea e chiar parte din suflet. E de aceeasi natura. Dragostea e ca o scanteie divina si ca sufletul, si tot ca el e incoruptibila, indivizibila, nepieritoare. E un punct de foc in noi, nemuritor si infinit, pe care nimic nu-l poate margini si nimic nu-l poate atinge. Îl simti arzand pana in maduva oaselor si-l vezi stralucind pana in adancurile cerului". Iubirea este ceea ce naste fiecare in sufletul sau, timpul este capabil sa inteleaga cit de minunata este iubirea.
Ce este iubirea, totusi?
Cred ca s-ar putea sa scrie pagini intregi.... Iubirea este o boala fara de care nu esti sanatos.
              Voi ce parere aveti?

       
           

           

Totusi, iubirea

            Va ofer mai jos poezia maestrului Adrian Paunescu, ale carei versuri au inspirat intr-o mare masura si infiintarea acestui blog!

Totusi, iubirea

Si totusi există iubire
Si totusi există blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mă tem.

Si totusi e stare de veghe
Si totusi murim repetat
Si totusi mai cred în pereche
Si totusi ceva sa-ntâmplat.

Pretentii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric si tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.

Motoarele lumii sunt stinse
Retele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeste-le tu c-un sărut.

Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrisi în numele meu.

Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminosi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-si acelasi repros.

Si tu si iubirea există
Si moartea există în ea
Imi place mai mult când esti tristă
Tristetea, de fapt, e a ta.

Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu esti în puterile mele,
Desi închizitii te cer.

Ce spun se aude aiurea,

Mă-ntorc la silaba dintâi,

Prăval peste tine pădurea:

Adio, adică rămâi.

Si totusi există iubire

Si totusi există blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mă tem.