Aceeași floare
Adrian Păunescu
Iubito, pe prispa ți-am pus
O floare din lumea de sus,
O floare din insula Marte,
O floare a căilor moarte.
Ea are petalele lungi,
Suflând ai sa poți sa le smulgi,
Iubito, eu flori nu prea știu,
Sunt un grădinar damblagiu.
Nu știu - trandafir, liliac
Pe toate ca tine le fac,
Pe toate le-aduc la un fel
Lalea, trandafir, ghiocel.
O floare a vieții vecine
Și care miroase a tine.
Iubito, pe prispa tu ai
O floare din insula Rai.
A mea
Adrian Păunescu
Cum treci acum si apa e-n ruine,
și-ti este bine si îmi este bine,
as vrea sa-ti spun, iubito, ca în tine
e vie vrerea ambelor destine.
Te voi iubi cu mila si mirare
cu întrebare si cu disperare,
cu gelozie si cu larma mare,
c-un fel de fardelege care doare.
Si jur pe tine si pe apa toata
care ne tine barca înclinata
ca vei ramane - dincolo de numar
si dincolo de forme, masti si vorbe -
a mea, de-a pururi, ca un brat în umar
Poem
Nichita Stănescu
Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?...
Ce e amorul?
Mihai Eminescu
Ce e amorul? E un lung
Căci mii de lacrimi nu-i
ajung
Și tot mai multe cere.
De-un semn în treacat de la ea
El sufletul ți-l leagă,
Încât să n-o mai
poți uita
Viața ta întreagă.
Dar încă de te-asteapta-n prag
În umbra de unghere,
De se-ntâlnește
drag cu drag
Cum inima ta cere:
Dispar și cerul și pământ
Și pieptul tau se bate,
Și totu-atirna de-un
cuvint
Soptit pe jumatate.
Te urmareste saptamini
Un pas făcut alene,
O dulce stringere de
mini,
Un tremurat de gene.
Te urmaresc luminatori
Ca soarele si luna,
Și peste zi de-atitea
ori
Și noaptea totdeauna.
Căci scris a fost ca viata ta
De doru-i să nu-ncapa,
Căci te-a cuprins
asemenea
Lianelor din apă.
De câte ori, iubito
Mihai Eminescu
De câte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,
Oceanul cel
de gheață mi-apare înainte:
Pe bolta alburie o stea nu se arata,
Departe
doara luna cea galbena - o pata;
Iar peste mii de sloiuri de valuri
repezite
O pasare pluteste cu aripi ostenite,
Pe când a ei pereche nainte
tot s-a dus
C-un pâlc intreg de păsări, pierzându-se-n apus.
Aruncă pe-a
ei urmă priviri suferitoare,
Nici rău nu-i pare-acuma, nici bine nu... ea
moare,
Visându-se-ntr-o clipa cu anii inapoi.
. .
Suntem tot mai departe deolalta amândoi,
Din ce în ce mai sigur mă-ntunec și inghet,
Când nute pierzi în zarea eternei dimineti.
Floare albastră
Mihai Eminescu
- "Iar te-ai cufundat în stele
Si în nori si-n ceruri nalte ?
De nu
m-ai uita incalte
Sufletul vietii mele.
In zadar rauri în soare
Gramadesti-n a ta gandire
Si campiile
Asire
Si intunecata mare;
Piramidele-nvechite
Urca-n cer varful lor mare
Nu cata în
departare
Fericirea ta, iubite !"
Astfel zise mititica,
Dulce netezandu-mi parul.
Eu am ras, n-am zis nimica.
- ,,Hai la codrul cu verdeata,
Und-izvoare plang în vale,
Stanca sta să
se pravale
In prapastia mareata.
Acolo-n ochi de padure,
Langa bolta cea senina
Si sub trestia cea
lina
Vom sedea în foi de mure.
Si mi-i spune-atunci povesti
Si minciuni cu-a ta gurita,
Eu pe-un fir
de romanita
Voi cerca de mă iubesti.
Si de-a soarelui caldura
Voi fi rosie ca marul,
Mi-oi desface de-aur
parul,
Să-ti astup cu dansul gura.
De mi-i da o sarutare,
Nime-n lume n-a s-o stie,
Căci va fi sub palarie
-
S-apoi cine treaba are !
Când prin crengi s-a fi ivit
Luna-n noaptea cea de vara,
Mi-i tinea de
subsuoara,
Te-oi tinea de dupa gat.
Pe cararea-n bolti de frunze,
Apucand spre sat în vale,
Ne-om da
sarutari pe cale,
Dulci ca florile ascunse.
Si sosind l-al portii prag,
Vom vorbi-n intunecime;
Grija noastra
n-aib-o nime,
Cui ce-i pasa ca-mi esti drag ?"
Inc-o gura - si dispare...
Ca un stalp eu stau în luna !
Ce frumoasa,
ce nebuna
E albastra-mi, dulce floare !
............................
Si te-ai dus, dulce minune,
S-a murit iubirea noastra -
Floare-albastra
! floare-albastra !...
Totusi este trist în lume !
Pentru tine
Eu am crezut si chiar mai cred
Ca dragostea este in lume.
Ma tot sucesc, vreau sa-nteleg
De-s potrivit eu pentru tine.
Poate-n zadar incerc si dau
Dar asta vreau acum sa fac,
Am gandurile ce nu stau
Nu stiu de-i bine eu sa tac.
Acum sau alta data, vine
Un timp propice pentru mine
Il simt dar nu-s sigur acum
Se pare ca este pe drum.
Intr-un final el va sosi
Acolo unde-i este locul
Iar fericirea va veni
Sa-ncerce ea sa-si faca jocul.
Ne trebuie iubire!
Tu, cu mine, oricine...
Ne trebuie iubire.
Putem sa fim si sa dam...
Curaj, sa nu asteptam !
De ce sa nu fim directi ?
De ce tu iar sa astepti ?
Hai sa fim noi ce suntem
Si viata iubirii sa dam !
Minunata-i iubirea
Ea stie si ne stie,
Aduce amintirea...
Cu mine si cu tine.
Eu cred c-a venit la noi
Acum hotaram in doi
Sa implinim ce-am dorit...
Sa iubim ... la infinit !
Dor si gand
Tu acum esti departe,
Si tare dor imi e de tine...
Te vreau acum cu mine,
Din nou noi sa ne iubim,
Visul sa ni-l implinim.
Sa stam sub clar de luna,
La marginea unui lac,
Sub mireasma unei flori...
Impreuna sa vedem prima stea din noapte...
Iar apoi in brate sa ne luam
Si cu drag sa ne sarutam.
La ureche eu sa-ti soptesc,
Cat de mult tu mi-ai lipsit,
Sa te strang tare-n brate...
Si sa-ti spun ca te iubesc enorm.
Iar tu iubitul meu,
Sa ma privesti cu drag...
Cu chipul tau inocent,
Sa-mi zambesti,si sa-mi zici ca ma iubesti.
Iar apoi,iubitul meu, sa ne luam de mana...
Si sa ne asezam sub luna...
Sa ne privim nelimitat,
Si sa ne juram iubire.
Sa facem un juramant,
Cu un singur legamant...
Orice-n viata va fi,
Noi mereu sa ne iubim...
Si impreuna toata viata sa fim.
Martora ne va fi luna,poate si stelele,
Ea de-al nostru juramant va sti...
Si de l-om respecta,ea mult se va bucura...
Iar ea,luna,de acum incolo...
Ne va lumina calea,
Pentru a putea noi impreuna sa fim...
La orice ora din zi sau noapte..
Va tine secret locul intalnirilor noastre,
Unde noi ne vedem si ne sarutam.
Noi nu avem nevoi de vorbe,
Pt ca ochii nostri,soun cat 1000 de cuvinte,
In ei se citeste...
Iubire si fericite...
Dor si tristete...
Ei sunt cartea sufletului nostru....
Ai aparut in calea mea....
Ai apărut în calea mea
Și nu pot să te mai uit
Ochi frumosi, privirea blândă
La inimă mi-au căzut.
M-au făcut să te iubesc
Buze dulci, mai dulci ca mierea
Tot la tine mă gândesc
Dragostea nu este numai flori, zambete, iubire, ci inseamna si lacrimi, dorinta, pasiune si de aceea putini au privilegiul de a-i descoperi puterea.
RăspundețiȘtergereSunt de acord cu tine! :)
RăspundețiȘtergereDar? O poezie a lui Paunescu, al carui fan spui ca esti? ...
RăspundețiȘtergereMerci de sfat!
RăspundețiȘtergereVoi pune si poezii ale maestrului! :)
Apreciez aparitia poeziilor lui Paunescu! Succes in continuare!
ȘtergereMa bucur ca ti-au placut! Vor fi si mai multe!
RăspundețiȘtergereIti multumesc!
Salut,
RăspundețiȘtergereAm nominalizat blogul tau la Versatile Blogger Awards
Mai multe detalii http://nina87design.blogspot.ro/
Mersi,
Merci frumos, Magda!
RăspundețiȘtergereFoarte frumos blogul tau! Poeziile sunt pasiunea mea, dar n-am talent la asa ceva. Apreciez marii nostri poeti.
RăspundețiȘtergereMa bucur ca iti place! Merci mult pentru aprecieri!
RăspundețiȘtergereTe astept aici si altadata cu drag!
SUPER
RăspundețiȘtergereMa bucur ca iti place!
ȘtergereTe astept cu drag sa mai revii!
Unele sunt cu dedicatie.