Sarutul - fiorul iubirii

Sărută-mă! Apropie-te de mine, fă cât mai mică așteptarea până când buzele ni se-ating. Respiră, iubito, împlinirea noastră și bucură-te! Sărută-mă, iubește-mă pentru totdeauna! Când te sărut, totul prinde contur în noi, mă vindeci de dor, de tristețe și de rău. Pe buzele mele se naște-o amintire și tu-o parcurgi; ne iubim intens, frumos. Fără rețineri, făr-asteptare, ne-mbrățisăm în sărutul dragostei noastre. Când mă săruți, dăruiești un zâmbet moale gurii mele și nu rezist pasiunii tale; furtunos, îmi naști iluzia purei fericiri, mă dezbraci cu totul și mă strângi aproape s-o trăiesc. Sărută-mi lacrima în timp ce dorul tău mă mistuie, vino din spate și surprinde-mi buzele-nsetate. 

Sărută-mă dimineața pe ochii mei inchiși, deschide-i cu iubirea ta-nsorită, sărută-mi pielea cu buzele tale fine, cu calmul palmei tale mângaie-mi și părul, să tremur cu totul în fiorul iubirii tale. Și emoția-mplinirii noastre în sărut să-mi trezească fiecare por, să renasc la infinit în curentul acestui sentiment și să dăinuie-n amor și-n timp. Cu sărutul tău unic, mereu același, mereu altul, să mă bucur de ploaia de culori ale petalelor fine în căderea lor liberă deasupra noastră.

Sărută-mi surâsul, atinge-mi urechea, să-mi amintesc fiorul atingerii tale-n timp și-n visul ce-a trecut, cu iubirea noastră să-i dam viață; sărută-mi fruntea când te apropii de zâmbetul meu, vreau să simt șoapta ta urechii mele. Sărută-mi viața-n clipa iubirii noastre eterne, sărută furtuna viselor mele, aprinde-le cu ființa ta, alaturi sufletului meu și dă-mi putere, iubito, să sper. Sărută-mă cu foc în extazul bucuriei ce ne-a atins, buzele tale să deschidă izvorul arderii pasiunii mistuitoare și să verse-un râu în mine; eu să mă-mbăt spre infinitul înserării, să mă țină treaz doar fiorul care-mi gâdilă tot corpul.

Sărută-mă ziua, seara, cu dorința iubirii noastre, privindu-mă-n suflet la apus, să ne liniștim în pacea împlinrii; sărută-mă, răsuflând ușurată cu pornirea ta-n brațele mele. Sărută-mă suav, sărută-mă adânc, sărută-mi buzele să lăcrimez un zâmbet; sărută-mă cald cu răcoarea gurii tale, sărută-mă-n continuu, n-opri tremurul acesta-mbătător; rămâi aici, aproape, lipită de mine, să simtă pieptul meu bătaia inimii tale care se-nalță falnic în aroma iubirii noastre. 

Te iubesc; sărută-mă noaptea, sub clar de lună, să simt spațiul dintre buzele noastre cum dispare-ncet-încet, mai curprinzător decât marea să fie sărutul nostru – atingerea magnetică, potrivirea perfectă; mișcările noastre gentile să creeze drumul pur, mângâierea buzelor noastre să ne unească-mplinitor. Sărută-mă sub cerul înstelat, să luminăm în spațiu iubirea noastră pură, să ne bucurăm cu aprindere de savoarea sărutului nostru, lăsându-ne purtați de valul fiorilor fierbinți, sărută-mă să trăiesc doar în tremurul emoțiilor care mă mângâie-n interior, cu vârful limbii tale mă porți într-o stare de nepătruns – doar noi, străino, rămânem capturați pe tărâmul nostru, liberi. 

Sărută-mă mult! Ca și cum ar fi ultima oară! Sărută-mă, fă-o la infinit. Mi-e atât de frică să nu te pierd vreodată și, de-ar trebui să pleci, dragoste, visul meu ar fi să rămân lipit de buzele tale. Rămâi cu mine, iubire, să ne bucurăm de comuniunea trupurilor noastre; vreau să te am aproape, să te privesc în ochi, să te știu aici. Sărută-mă, nu te opri; inima-mi fuge către stele, în aurora iubirii noastre; explodez. Și buzele tale-mi dau un cald fior; iubirea ne zâmbește, tremur tot; în scăldarea rece a iubirii noastre, împreună, ne desfătăm.

Sărută-mă, iar, la răsărit!