Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii şi-au acoperit părţile intime,
considerând că este ruşinos să
ţi le afişezi în public. Astfel, s-au
acoperit cu ce au găsit de cuviinţă, lenjeria intimă suferind de-a
lungul timpului schimbări radicale, ajungând astăzi să arate aşa cum prea
bine ştim. De unde am pornit şi unde am ajuns? Iată un scurt istoric al
lenjeriei intime:
Secolul XIV î.H.: Când au descoperit trupul faraonului
Tutankhamun, arheologii au văzut că alături de el au fost îngropate
bijuteriile, mobila, dar şi 145 de bucăţi de pânză folosite pentru a-şi
acoperi părţile intime. În anul 634 d.H., europenii au început să se plictisească de
modelul prea lejer al pânzei, aşa că au început să coasă pânza încât să
fie înfăşurată pe picior, dar cu o deschizătură în partea din faţă.
Aceste piese vestimentare ajungeau până la genunchi, însă cu timpul au
început să devină tot mai scurte.
750 de ani mai târziu, deja articolele vestimentare abia mai ajungeau la
jumătatea coapsei, iar pentru
unii bărbaţi devenea ruşinos să poarte
astfel de tunici, pentru că li se vedeau organele masculine în unele
poziţii. În 1390, autorul englez Geoffrey Chaucer i-a criticat dur pe
cei care purtau chiloţii aşa scurţi, tocmai din această cauză.
În 1482, regele Edward al IV-lea interzice tuturor
bărbaţilor care erau sub rangul de Lord să poarte tunici mai scurte de
jumătatea coapsei. Răspunsul din partea populaţiei a venit la scurt
timp: apariţia suspensorului. În 1525, regele Henry al VIII-lea
transformă suspensorul dintr-un articol folosit în scopul de a-i
acoperi părţile intime, în ceva care-i pune în evidenţă mărimea
penisului.
Începutul anilor 1800 a văzut o cerere tot mai mare de
lenjerie intimă din bumbac. Tot secolul XIX a adus la modă corsetele
foarte strâmte pentru femei. La începutul secolului următor, Horace
Greeley Johnson inventează pijamaua dintr-o singură bucată pentru
bărbaţi. Aceasta putea fi purtată sub hainele militare, fără să fie
nevoie să fie dată jos, pentru că avea nasturi în faţă şi o
deschizătură cu nasturi la fund.
În 1919, mersul pe bicicletă devine foarte popular în rândul
femeilor, iar acestea nu mai pot purta fustele şi rochiile lugi şi
bufante. În schimb, poartă o pereche de "chiloţi" până la gleznă,
bufanţi, peste care poartă o fustă mai scurtă. Din fericire moda aceea
dispare, odată cu popularizarea satinului. În 1922, lenjeria intimă
începe să devină tot mai mică şi mai strâmtă pe corp, aceasta fiind
perioada în care femeile încep să poarte pantaloni, după cum dictează
trendul "la garconne".
50 de ani mai târziu apar primele perechi de bikini -
costume de baie cu chiloţi tanga - pe plajă. Trendul a pornit din
Brazilia şi a devenit popular în întreaga lume.
1989 a fost anul în care cântăreaţa Cher a purtat pe scenă,
în timpul concertului, un body din piele, cu lanţuri şi, foarte
important, cu tanga. La începutul anilor '90, datorită reclamelor Calvin
Klein - în care apărea Kate Moss - a apărut moda chiloţilor cu bandă
elastică, ce ar trebui să se vadă ieşind din pantaloni, mai ales în
rândul bărbaţilor, fiind un simbol de statut social înalt.
Multi dintre noi, barbatii dezvolta un fetis (fetish) pentru tanga, ciorapi sau incaltaminte de dama.
O postura dreapta, modificarea formelor sau motivele de
igiena au reprezentat criteriile pe baza carora au fost create initial
lenjeriile intime pentru femei. De la pantalonii bufanti din anii 1800
si pana la lenjeria tanga din prezent, lenjeria de corp a cunoscut o
adevarata evolutie de-a lungul timpului.
1890
Lenjeria intima din 1890 avea rolul de a ascunde zonele intime si a le proteja. In acea perioada se purtau pantalonii bufanti
sau indispensabilii, cum mai erau numiti, si corsetele foarte stranse.
In niciun caz femeile nu aveau voie sa se afiseze public imbracate in
lenjeria intima, asa cum se intampla in prezent.
1920
In 1920, dorinta femeilor era sa aiba o silueta androgina. Pentru a-si
modela formele, doamnele purtau rochii stranse pe corp (slinky), extrem
se sexy pentru acea perioada.
1930
Incepand cu anul 1930, producatorii au inceput sa confectioneze lenjerie intima mai lejera, ceea ce presupunea purtarea unor neglijeuri usor evazate.
1940
Formele frumoasei Marlyin Monroe au putut fi admirate intr-o reclama la
lenjeria intima din anul 1945. In acea perioada, reclamele erau
pictate.
In 1947, Christian Dior a revolutionat moda feminina si a lansat lenjeria intima
care sa modeleze, in forma de clepsidra, corpul femeilor voluptoase.
Pentru a obtine o talie de viespe, femeile purtau un corset foarte
strans, pe care erau prinse clipsuri pentru a tine ciorapii.
1950
Anii '50 au fost plini de farmec in ceea priveste lenjeria intima.
Modelele create in acea perioada sunt folosite inca si astazi.
1960
In istoria lenjeriei intime, anii '60 au reprezentat o evolutie
in moda feminina. Atunci apar primele sutiene "moderne". Modelele de
atunci seamana cu ceea ce se confectioneaza si astazi.
1970
In anii '70, au inceput sa apara lenjerii de corp cat mai sexy si
provocatoare. Matasea si dantela, considerate tesaturi de lux, au fost
folosite pentru confectionarea lenjeriei intime.
1980
In 1980, apar lenjeriile tanga si body-urile cat mai complexe. Cher si
Madonna au fost printre vedetele care au dat tonul acestei tendinte.
2008
In 2008, revine moda corsetelor care sa formeze o talie de viespe.
Astfel, corsetele, ciorapii si jartierele revin in garderoba femeilor.
Brandul american Victoria Secret's este cel mai mare producator de lenjerie intima
din lume. In spectacolele de pe podiumuri pot fi admirate modele precum
Miranda Kerr sau Heidi Klum, purtand modele de lenjerie spectaculoase
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu