De unde știm ca iubim?
Iubeşti atunci când nu mai arunci privirea în trecut, pentru că ţi-e de ajuns prezentul şi când nu te poţi gândi la un viitor altfel decât cu el împreună. Iubeşti atunci când relaţiile care s-au consumat nu mai înseamnă regrete, iar oamenii din trecut nu îţi mai trezesc emoţii. Iubeşti atunci când trăieşti prezentul.
Pentru că de fapt nu știu să definesc
în cuvinte ce este iubirea…Pentru că făcând totuși asta, mă simt de
parcă aș alerga într-un câmp cu flori de soare, cu maci roșii și alte
delicate flori de câmp, eu și ploaia și cerul albastru. Pentru că totuși
sunt curioasă și nu mă pot abține, pentru că vreau să știu, să aflu
tot, am să încerc, am să mă joc plină de seriozitate și purtând în colț
de ochi un zâmbet, am să spun:
…
Iubirea este atunci când dăruiești
necondiționat și îți pasă de cel de lângă tine. Când poți pune, în mod
autentic, binele lui mai presus de egoismul personal si asta fără să ai
senzația că te pierzi sau te risipești sau aluneci în jos. Când nu simți
nevoia să-l îngrădești și să-l limitezi, când îl accepți chiar dacă
nu-l înțelegi. Când nu vrei să-l schimbi, nici măcar în mod subtil.
Iubirea este atunci când îndrăznești să-i
expui celui ce-l iubești vulnerabilitățiile tale, știind că el niciodată
nu te va răni. Când îl lași să ți se cuibărească în suflet, să
cerceteze toate cotloanele, toate potecile labirintului tău interior.
Când nici măcar în gând, nu e nimic rău ori critic la adresa celuilalt.
Cu siguranță este iubire atunci când crezi
în cel de lângă tine. Când știi că cel iubit este un om ca și tine și
este supus greșelii. Când vrei să-i fie bine, chiar și fără tine în
ecuație. Când te întâlnești în punctele cele mai profunde și asta nu
neaparat legat de anumite preferințe culinare, muzicale, etc.
Iubirea este adevărată atunci când ți-o asumi. Când o trăiești în realitate și nu în întuneric. Când lupți
pentru ea, când nu te dezici și n-o vinzi pentru 13 arginți. Când nu ai
nevoie de o mie de cuvinte pentru a-i spune celuilalt că-l iubești. Când
îți este suficient să-l privești și sa-i prinzi mâna în a ta. Când nu
simți nevoia să-i închini ode ori versuri exagerat demonstrative, parcă
pentru a te convinge pe tine mai întâi că probabil iubești. Când îți
este bine și tăcând lângă cel ce-l iubești, fiind vorba de tăceri pline
de conținut. Când te implici cu toată ființa și îți asumi
responsabilitatea ei.
Când ești compatibil în minte și suflet. Iar
în iubirea dintre un bărbat și o femeie, când nu limitezi cunoașterea
doar la atingere fizică. Dragostea se face și nu este o simplă
împerechere. Și aici, este valabil principiul dăruirii. Iar iubirea este
atunci când îl simți pe celălalt și comunici total și prin atingeri.
Când nu uiți să te joci. Când ești umăr în
umăr și mergi mână în mână în aceeași direcție. Când vorbele ți le
susții prin fapte. Când simți că te îmbogățești cu cel de lângă tine,
iar el simte la fel. Când construiești împreună. Când plămădești o altă
viață. Când nu îl folosești pe celălalt pentru interese personale. Când
nu-l manipulezi și nu-l minți. Când îl respecți și îl asculți. Când
simți că tot ceea ce trăiești este plin de demnitate, de firesc, este
pur și simplu, complex și adânc.
Iubirea este atunci când poți ierta din tot
sufletul. Când nu trădezi. Când în dreapta ori în stânga ta, chiar e
cineva care ți-e sprijin, reazăm, zâmbet, suport, împlinire. Când crești
alături de celălalt, chiar dacă în ritm diferit. Când nu ești în
competiție ci în completare cu cel iubit. Când te simți în siguranță.
Iubirea este atunci când….
Superb spus!Sunt total de acord cu tine :)
RăspundețiȘtergereMerci din nou pentru sustinere, Mira!
RăspundețiȘtergereTine cat mai aproape de blogurile mele! ;)
Mi se pare frumos cum descrii iubirea, dar o iubire care să le cuprindă pe toate cele expuse, mi se pare imposibilă. Să fii total altruist e un lucru greu, e important să ne gândim și la propria persoană. Altfel riști să iubești orbește, și e un teren foarte alunecos. Puțină competiție nu strică, iar lucrurile mai puțin bune dintr-o relație, atâta timp cât sunt în limita bunului simț, pot defapt să intensifice iubirea. Important e ca cei 2 să se accepte cu bune și cu rele și să simtă că celălalt e tot ce are nevoie pentru a fi fericit într-o relație :) Iubirea chiar poate fi un sentiment înălțător...
RăspundețiȘtergereMerci pentru aprecieri, Adela!
RăspundețiȘtergereIntr-adevar, iubirea e frumoasa si daca e putin condimentata cu niste lucruri "mai putin bune"!.... :)
Evident, Adela ca iubirea nu e o utopie! ;)
RăspundețiȘtergereUn blog plin de sensibilitate pe care multi ar trebui sa il citeasca. Felicitari!
RăspundețiȘtergereDe-abia astept articole proaspete pe aceeasi tema: IUBIREA!
Va invit si pe blogul meu: http://helenstn.blogspot.ro
Merci frumos pentru aprecieri, Elena!
RăspundețiȘtergere