Poveste de dragoste

Oare de ce i se spune “poveste de dragoste” şi nu “realitate de dragoste”? Oare pentru că asta şi este – doar o « poveste »? Un lucru e sigur, începe ca o poveste! O poveste plină de romantism, de vorbe dulci şi promisiuni frumoase.

Fiecare fată visează să-l întâlnească pe Făt-Frumos într-o zi şi chiar dacă nu-l mai aşteaptă să vină călare pe un cal alb, îl aşteaptă să vină la volanul unui Mercedes alb, dar de aşteptat tot îl aşteaptă. Şi

                                    

chiar dacă el apare într-o dacie verde, ea parcă tot într-un Mercedes alb îl vede. Şi de aici încolo cât e realitate şi cât e poveste? De cele mai multe ori, realitatea o văd toţi cei din jurul lor, iar povestea, doar ei doi. Doar cei doi tineri îndragostiţi trăiesc pe un tărâm de basm (nu în blocul din betoane gri de la marginea cartierului), se plimbă de mână prin grădinile palatului (nu pe aleele prăfuite de lângă şantierul din vecini), şi îşi jură unul altuiaiubire eternă (deşi el deja se gândeşte la următoarea fată, iar ea ignoră avertismentele mamei, cum că « băiatul ăsta nu-i de tine »). Da, într-adevăr, la început trăieşti o adevarată « poveste de dragoste ». Şi ce frumoasă e! Cerul e mai albastru, păsările cântă mai tare, te vezi mai frumoasă în oglindă şi viaţa e minunată.

Şi totuşi, unde se termină povestea şi unde începe realitatea? Pentru unii (cei mai norocoşi dintre noi, dar totuşi foarte puţini) aceasta nu se termină niciodată: am văzut cu toţii, duminica după-masa, plimbându-se prin parc, câte-o pereche de bătrânei simpatici, ţinându-se de mână. Da, i-am văzut cu toţii şi poate unii din noi i-am şi invidiat(eu sigur da). Pentru cei mai multi însă, povestea se termină la un moment dat, după cateva luni (caz în care îţi cauţi altă « poveste de dragoste » şi aştepţi următorul Făt-Frumos) sau dupa câţiva ani (caz în care nu mai ai ce să faci, probabil eşti deja căsătorit şi ai şi 2-3 copii).

Şi atunci ce-i de facut? Să nu mai crezi în poveştile de dragoste ? Să nu-l mai aştepţi pe Făt-Frumos sau pe Zana Zanelor? Să te izolezi de lume ca să nu suferi mai târziu? IMPOSIBIL ! Dragii mei, sufletul omului e făcut ca să viseze, să spere tot timpul la ceva mai bun, mai frumos, mai perfect. Nu abandona speranţa, chiar dacă situaţia pare fără ieşire. Apelează la divinitate, la destin, sau doar la forţa ta interioară ca să mergi mai departe. Şi dacă te-ai trezit din « povestea ta de dragoste » după mai mulţi ani, încearcă să retrăieşti începuturile ei, când erai fericit: caută poze de-atunci, scrisori, orice care să-ţi aducă aminte de ce ai iubit persoana de lângă tine, de ce te-ai căsătorit, de ce-aţi rămas atâta timp împreună. Încearcă să găseşti în fiecare zi un lucru bun în persoana cu care trăieşti şi uită de toate celelalte lucruri care te enervează sau te rănesc. Ia-o încet, pas cu pas, şi dacă celălalt nu vrea sau nu poate sau nu ştie cum să reaprindă focul iubirii dintre voi, încearcă tu s-o faci . Pentru că dacă odată, demult, aţi putut trăi o « poveste de dragoste », înseamnă că puteţi s-o trăiţi din nou. Ieşi din « realitatea de dragoste » şi intră în « povestea de dragoste ».

Altă poveste de iubire...

 ”Poate că nu am înţeles ce e iubirea, poate că este ceva în neregulă cu mine sau poate că nu mă vrea nimeni” spun sute de tineri cu privirea în jos şi lăsându-şi greutatea de pe o parte pe alta. “Nu înţeleg de ce toţi au o relaţie şi eu nu” mai adaugă un băiat cu părul ciufulit şi ochii mari.

       Şi uite aşa, merge pe stradă trist, cu mâinile în buzunar şi priveşte cu coada ochiului spre cuplul care trece pe lângă el. “Lasă, lasă, vă despărţiţi voi cândva” gândeşte înciudat tânărul. Are un gol în inimă pe care nu poate să-l umple. Şi a încercat aproape orice. Are zeci de prieteni, iese în oraş aproape în fiecare seară şi şi-a ocupat timpul cât de mult a putut. Dar parcă în zadar. Parcă încă strigă în urechile lui acel sinistru: eşti singur, singur de tot. Şi este pus în faţa unei situaţii complexe. Are de ales între două lucruri: să aştepte sau să fie cu o fată, oricare, chiar dacă nu o iubeşte, doar pentru a nu mai fi singur.

  Să analizăm situaţia în care ar alege să fie cu o fată, doar pentru a nu mai fi singur. Ar avea o relaţie la început pasională pentru că atracţia fizică există. Există acea chimie dintre ei doi care-i îndeamnă spre apropiere intimă fizică. Şi asta nu ştiu cât poate dura. O lună, două, poate chiar un an. În cele mai fericite cazuri, dar foarte rare, se îndrăgostesc şi rămân împreună pentru tot restul vieţii. Numai că în general, lucrurile nu sunt atât de roz. Tânărul nostru, ajunge după o perioadă să se certe zilnic cu fata respectivă, să nu mai vadă nimic frumos în ea şi să nu mai fie atras de ea. Şi atunci se produce despărţirea. Mai apoi, pentru a umple DIN NOU, golul din inima lui, care de această dată e ŞI MAI MARE, începe o nouă relaţie. Şi de această dată, mult mai repede şi fără ca nici măcar să ştie prea multe despre fata respectivă. Peste ani, ajunge căsătorit, îşi compară soţia cu toate fostele iubite, este nemulţumit de viaţa şi situaţia actuală şi este posibil ca încă să mai simtă acel gol din inimă. A început prin a avea o relaţie doar pentru a nu mai fi singur. Cum a sfârşit? Simţindu-se singur.

Să luăm în calcul şi situaţia în care tânărul ar aştepta să se îndrăgostească. Da, poate că la început ar fi ridicularizat de prietenii acestuia pentru că încă nu are o prietenă, că nu e în rând cu lumea, că nu e la modă. Dar în scurt timp, aceste lucruri vor înceta. Va începe să se obişnuiască şi cu întrebarea “Dar tu de ce nu ai o prietenă?” şi va folosi timpul pe care-l are la dispoziţie spre a se dezvolta personal. spiritual şi profesional. Într-un final, se va îndrăgosti şi va avea o relaţie fericită. Nu va fi ceva premeditar, nu va fi prea tânăr pentru a avea o relaţie serioasă şi nici nu va avea numeroase cicatrici şi aşteptări din relaţiile anterioare.