In jurul meu sunt atat de multi oameni aflati in cautarea iubirii,
incat ma nedumereste adesea neputinta lor de-a se intalni, nenorocul lor
de-a nu-si iesi in cale unul altuia, nedreptatea sortii care ne lasa sa
asteptam implinirea inimii mai mult decat ne-am dori.
Unde sa cautam ca sa ne gasim perechea? Cum sa ne ducem viata, atunci
cand suntem singuri, in asa fel, incat sa fim siguri ca nu vom rata
sansa de-a ne intalni perechea? In ce fel sa ne purtam singuratatea prin
lume fara ca ea sa ne incurce sau sa ne stanjeneasca? – sunt intrebari
la care am cautat raspunsul ani de-a randul, fara sa-l gasesc pe cel
corect. Iar acum, cand cautarile prietenilor mei dragi mi se par nedrept
de lungi, imi da tarcoale tentatia de-a incerca sa ii prezint pe unii
altora, tot mai convins ca suntem piese ale unui joc de puzzle in care,
daca am fi mai atenti, ne-am putea alatura cu mai multa usurinta.
Si apoi imi amintesc ca, de fapt, dragostea pogoara din cer, ca un
fulger… Si ca nu are rost sa plecam in cautarea iubirii, fiindca
dragostea ne gaseste ea singura, atunci cand vrea ea.
Si apoi imi amintesc ca, de fapt, dragostea pogoara din cer, ca un fulger… Si ca nu are rost sa plecam in cautarea iubirii, fiindca dragostea ne gaseste ea singura, atunci cand vrea ea.
RăspundețiȘtergereEu ce sa mai zic. :)
Un schimb de linkuri, domnule inginer? :)
RăspundețiȘtergereI an not open it! I don't know why... :(
RăspundețiȘtergereI am Mircea Popa on facebook