De ce iubim?

Ştie cineva de ce iubim? E o întrebare simplă. Sau nu?
Dacă întrebi pe cineva: “De ce îţi iubeşti partenerul?”, vei obţine un răspuns de genul: mă completează, este lumina vieţii mele şi nu pot trăi fără el/ea. Ăsta e genul de răspuns învăţat şi repetat de atâtea ori de-a lungul timpului, încât îl spun toţi la fel.
Adevărul e că, indiferent de natura ei (mamă,iubit/ă, ţară etc), dragostea nu poate avea o explicaţie logică. Oricât ai încerca prin definiţii filozofice, cercetări ştiinţifice şi spirituale, nu poţi să explici dragostea. E pur şi simplu acolo. La fel ca mişcarea pământului sau bătăile inimii.
Dragostea face parte din noi. E primită la pachet, ca să zic aşa. Nu e nimeni în toată lumea asta care să nu fi iubit vreodată ceva.Toate relaţiile interumane se bazează pe dragoste, în doze mai mari sau mai mici. Când e în doze mici o numim prietenie, când e în cantiăţi mari, sau mari de tot e iubire. Fără iubire n-am exista, în primul rând. Toţi suntem rodul unei iubiri, în fond. Nu-i aşa? Părinţii noştrii trăiesc o poveste de iubire al cărui rod suntem noi şi fraţii noştri.
De multe ori nici nu conştientizăm acest sentiment. Pentru că în fond asta e prin definiţie: un sentiment. Iubim ceva sau pe cineva, fără să ne dăm seama de aceasta.
De cate ori aţi ascultat o melodie la nesfârşit? De cate ori nu v-aţi uitat la în mod repetat la un film, aţi citit o carte, aţi privit o floare? Faceţi acest lucru deoarece iubiţi acea melodie, acel film, acea floare. Iubirea nu se manifestă doar între oameni. Iubirea se află în jurul nostru mereu, la orice colţ, în orice şoaptă şi adiere de vânt. Doar că nu ne dăm noi seama.
De ce iubim?
Pentru că aşa este natura umană. Oamenii sunt construiţi din dragoste. Bucăţică cu bucăţică, dragostea se revarsă în jurul nostru.
Multă lume spune “Pe mine nu mă iubeşte nimeni”. Greşit!!!
Încercaţi să conştientizaţi câtă dragoste este în jurul vostru.
Luaţi o foaie de hârtie şi scrieţi toate lucrurile pe care le iubiţi. Nu glumesc! Chiar faceţi asta! Scrieţi absolut tot. Priviţi apoi câtă dragoste oferiţi. Şi atunci când oferi dragoste, în mod automat primeşti înapoi, pentru că întotdeauna după o acţiune este reacţiune. Pe principiul ce oferi, aia primeşti.
Hai să îmi fac eu propriul exerciţiu, să vedem ce rezultă.
Îmi iubesc mama, tatal, bunicii. Îmi iubesc ţara. Iubesc fetele cu ochi albaştri şi verzi (nu chiar pe toate). Iubesc să scriu, să alerg, să visez , să ma uit la soare, să ma joc cu vântul, să cânt, să dansez, să urlu de fericire… şi lista e lungă. Iubesc să iubesc. Vedeţi?! N-a fost greu! Încercaţi şi voi!
“Te iubesc fără să ştiu cum, sau când, sau unde. Te iubesc  pur şi simplu, fără să analizez prea mult şi fără mândrie; prin urmare, te iubesc pentru că altfel nu pot.” – Pablo Neruda