Ce este iubirea?

             La cererea voastra revin cu o intrebare-problema mai veche... ce este iubirea. :)
            Multe persoane confunda dorinta sexuala si atractia cu iubirea. Altele confunda acel sentiment de “fluturi in stomac” cu iubirea. Sunt si persoane care considera ca, daca exista pasiune, atunci un cuplu poate supravietui. Multi dintre noi pornim in viata cu diverse idei despre iubire pe care le preluam de la parintii nostri, de la societate. Marile povesti de dragoste infatisate de scriitori si filme sunt doar niste mituri in care ne place multora sa credem (Tristan si Isolda, Romeo si Julieta, Orfeu si Euridice).     Daca Romeo si Julieta nu aveau interdictia iubirii lor, oare ne mai captiva asa de mult povestea lor daca s-ar fi terminat in bucatarie cu o Julieta plina de nervi pentru ca Romeo al ei nu o ajuta la curatatul cartofilor…. sau cu un Romeo satul de cicalelile consoartei. Multe filme care infatiseaza o relatie intre o femeie si un barbat au un final fericit, de cele mai multe ori cu cei doi care isi pun pirostriile. Dar filmul nu mai arata ce se intimpla dupa nunta, cum reusesc cei doi sa se inteleaga, sa se adapteze unul la nevoile celuilalt, sa negocieze relatia, sa colaboreze.
Si atunci ce este iubirea, daca cele de mai sus nu arata iubirea…?
            De multe ori, in cuplurile reale, indragostirea de inceput piere dupa 3 ani. La inceput, dragostea ne “orbeste”, facandu-ne sa vedem doar ceea ce dorim sa vedem la celalalt. Astfel, nu vedem defecte, vulnerabilitati, slabiciuni… Indragostirea nu ne ajuta sa alegem constient o persoana. Ne farmeca, dar ne inseala. Nu inseamna ca, dupa ce dragostea dispare, nu putem alege constient sa avem o relatie cu acea persoana. Dragostea matura vis-a-vis de dragostea romantica/pasionala are avantajul ca imbina mult mai multe din domeniile vietii in viata de cuplu. In dragostea de inceput (mai ales cea care incepe prin indragostire) este implicata multa disponibilitate sexuala, ceea ce nu este deloc rau dar, cind aceasta dragoste se estompeaza, este necesar pentru a fiinta cuplul sa existe alte valori.
            De obicei, persoana indragostita crede ca partenerul “trebuie” sa-i citeasca gindurile. Realitatea este ca partenerul are nevoie sa afle de la noi ce dorim pentru a ne cunoaste si a ne intelege mai bine. O dovada de iubire este sa cerem, sa oferim, sa ascultam, sa raspundem, nu sa fim muti asteptand minuni.
            Dragostea matura implica teluri de viata comune, evolutie comuna, participare reciproca, intelepciune, empatie si multe alte ingrediente. Calitatea unei relatii de cuplu se masoara prin domeniile concrete ale vietii in doi (filosofie de viata, organizarea finantelor familiei, timp liber, problemele religioase, prieteni, relatii sexuale, obiective si scopuri importante, sarcini casnice, decizii legate de profesie si cariera). Inainte de a fiinta intr-o relatie de parteneriat este necesar sa fim noi insine impliniti atat pe plan profesional, cat si in plan personal. Nu alegem o relatie ca sa ne salveze de noi insine, ci ca sa crestem o data cu ea. Desigur, putem sa ne rezolvam implicit anumite probleme de imagine in cuplu (deoarece ne simtim valorizati de partener), dar daca stima noastra de sine este foarte joasa, cuplul nu poate sa ne-o creasca, ci doar noi insine putem sa ne vindecam. Altfel, fara increderea in propria persoana, nu o sa ne consideram niciodata demni de stima si capabili de a iubi la randul nostru.