Cred ca în viata e foarte important sa ai puterea sa spui ce simti. Mai
ales la momentul potrivit. Asta te scutește in primul rand de numeroase
confuzii ulterioare. De cate ori nu mi-am blestemat zilele ca n-am spus te iubesc cand si cui trebuia!
Ti-e teama sa fii primul care spune te iubesc, ca nu cumva cel din fata ta sa nu se sperie de asta si sa te iubeasca mai putin dintr-o data. Astepti ca celalalt sa cedeze primul ispitei de a se confesa. Cand spui primul te iubesc, stai cu inima cat un purice pana primesti confirmarea celuilalt. Se poate intampla ca el sa ti raspunda dezarmant: “Si eu te plac, placintico!”
Brusc, te simti tradat. In primul rand de propria naivitate care te-a facut sa crezi ca si el/ea te iubeste la fel. Adevarat ca exista si masochisti care iubesc din ce in ce mai disperat, doar atunci cand sunt respinsi. Sa te fereasca Dumnezeu!
E ca atunci cand vorbesti infocat la telefon si te trezesti la un moment dat ca vorbeai de fapt singur si ca la celalalt capat al firului era liniste demult. Senzatia e mai naspa si decat atunci cand vorbesti cu un robot de telefon. Si mai penibil te simti daca langa tine se mai afla cineva ca martor. Ca nu cumva sa se prinda ca vorbeai de nebun de jumatate de ora, esti in stare sa continui o conversatie imaginara, de data asta cu pauze psihologice si luat la revedere doar ca sa salvezi situatia.
Ti-e teama sa fii primul care spune te iubesc, ca nu cumva cel din fata ta sa nu se sperie de asta si sa te iubeasca mai putin dintr-o data. Astepti ca celalalt sa cedeze primul ispitei de a se confesa. Cand spui primul te iubesc, stai cu inima cat un purice pana primesti confirmarea celuilalt. Se poate intampla ca el sa ti raspunda dezarmant: “Si eu te plac, placintico!”
Brusc, te simti tradat. In primul rand de propria naivitate care te-a facut sa crezi ca si el/ea te iubeste la fel. Adevarat ca exista si masochisti care iubesc din ce in ce mai disperat, doar atunci cand sunt respinsi. Sa te fereasca Dumnezeu!
E ca atunci cand vorbesti infocat la telefon si te trezesti la un moment dat ca vorbeai de fapt singur si ca la celalalt capat al firului era liniste demult. Senzatia e mai naspa si decat atunci cand vorbesti cu un robot de telefon. Si mai penibil te simti daca langa tine se mai afla cineva ca martor. Ca nu cumva sa se prinda ca vorbeai de nebun de jumatate de ora, esti in stare sa continui o conversatie imaginara, de data asta cu pauze psihologice si luat la revedere doar ca sa salvezi situatia.
