La multi ani, Floare!

Duminică este Sărbătoarea Floriilor, așa ca urez și eu la mulți ani, multă sănătate și numai bine tuturor florilor din România și din toată lumea!

Așadar, LA MULTI ANI, Floare, Florina, Viorica, Liliana, Margareta, Iris, Flori ș.a.m.d.!!!

Se zice că în vremea de demult o femeie avea un băiat, și băiatul acela se numea Lazăr, și era slab și dorea să mănânce plăcinte.

Însă mama lui n-avu când să facă și să îi dea plăcinte de mâncat, și Lazăr muri de dorul plăcintelor. Și ziua, în care a murit el, era o zi e sâmbătă.

Mama lui, văzând aceasta, se întristă și începu a plânge și a zice:

 — Să nu fie iertată de Dumnezeu femeia aceea, care nu face în Sâmbăta lui Lazăr plăcinte.

Și de atunci fac femeile întotdeauna în Sâmbăta lui Lazăr plăcinte.

La multi ani, florilor!

La multi ani, florilor! Da, chiar asa, ca e ziua voastra si noi va iubim!

Ce poate fi mai gingas si mai frumos pe suprafata Pamantului ca o floare? Cine ne bucura primavara de primavara cu mirosul si abundenta de boboci si in final transformandu-se in flori? Care este cel mai bun mod de a ne exprima trairile? Da, ati ghicit: florile poarta semnificatii complexe si subtile, astfel simplu gest de a oferi o floare este echivalentul a o mie de cuvinte. Cea mai simpla si eficienta modalitate de a-i arata persoanei iubite ca o apreciem este aceea de a-i oferi un buchet de flori. Florile sunt nelipsite de la evenimentele importante din viata noastra cum este o nunta, o sarbatoare sau o onomastica. Sunt flori care se daruiesc intre prieteni si flori oferite cu fast pentru un cadru deosebit. Dar acestea pot fi si cadouri de zi cu zi (sunt flori care prevestesc o despartire, flori care cer scuze, flori care impun si flori care roaga). Avand atatea semnificatii si mesaje atat de nuantate ele sunt un ajutor pe care am inceput incet incet sa-l ignoram. Orice floare are un spatiu al ei care-i confera un loc special intre celelalte, fiecare purtand un mesaj diferit care o individualizeaza. Cu semnificatii diferite in functie de culoare sau de specie, aceste plante extrem de gingase pot face un gest ce noua ni se pare din ce in ce mai greu de intreprins: transmiterea sentimentelor fata de cei pe care-i apreciem. Chiar si persoanele care nu vor sa arate ca sunt emotionate vor fi profund miscate atunci cand primesc flori. Gestul de a oferi flori s-a pierdut in ziua de azi, ceea ce pentru bunicii nostri era de neconceput de a-i arata cuiva ca tii la el fara a-i oferi o floare cat de mica. Oferirea unui buchet persoanei iubite cand aceasta nici nu se asteapta provoaca o bucurie si mai mare, altfel spus ea va aprecia si mai mult aceasta luare prin surpindere si va fi profund emotionata. Gesturile romantice din partea partenerului au efect garantat daca sunt facute la timpul potrivit. Nimeni nu s-ar supara sa primeasca drept cadou o floare, mai ales ca mesajele pe care acestea le transmit sunt variate putand alege astfel floarea in functie de ocazie si de reactia pe care vrem sa o provocam. Fie ca oferim flori scumpe precum trandafirii, o orhidee sau unele mai putin costisitoare precum ghiocei acestea raman un simbol al admiratiei, al afectiunii, al aproprierii. Am decis ca va fi interesant sa stiti legendele si istoria florilor provenite din diferite regiuni pentru a le aprecia cu adevarat. Nu asteptati o ocazie anume pentru a oferi flori si bucurati-va de fiecare moment petrecut alaturi de persoana iubita. Cu semnificatii, culori, forme si mirosuri variate vom gasi cu siguranta floarea potrivita pentru ocaziile la care luam parte.

La multi ani, florilor!

La multi ani, Eminescu!

         Mihai Eminescu, poetul naţional al României, cel mai mare poet român s-a născut 15 ianuarie 1850 la Botoşani fiind al şaptelea din cei 11 copii ai căminarului Gheorghe Eminovici, provenit dintr-o familie de ţărani români din nordul Moldovei şi al Ralucăi Eminovici, fiică de stolnic din Joldeşti.

           Mihai Eminescu şi-a petrecut copilăria la Botoşani şi la Ipoteşti, în casa părintească şi prin Părăseşte şcoala în 1863, revine ca privatist în 1865 şi pleacă din nou în 1866. Între timp, e angajat ca funcţionar la diverse instituţii din Botoşani (la tribunal şi primărie) sau pribegeşte cu trupa Tardini-Vlădicescu. 1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. În ianuarie moare profesorul de limba română Aron Pumnul şi elevii scot o broşură, “Lăcrămioarele învăţăceilor gimnazişti” , în care apare şi poezia “La mormântul lui Aron Pumnul” semnată M. Eminovici. La 25 februarie / 9 martie pe stil nou debutează în revista “Familia”, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia “De-aş avea”. Iosif Vulcan îi schimbă numele în Mihai Eminescu, adoptat apoi de poet şi, mai tîrziu, şi de alţi membri ai familiei sale. În acelaşi an îi mai apar în “Familia” încă 5 poezii.
împrejurimi, într-o totală libertate de mişcare şi de contact cu oamenii şi cu natura. Între anii 1858 şi 1866, urmează cu intermitenţe şcoala la Cernăuţi. Termină clasa a IV-a, clasificat al cincilea din 82 de elevi după care face două clase de gimnaziu.

Din 1866 pînă în 1869, pribegeşte pe traseul Cernăuţi-Blaj-Sibiu-Giurgiu-Bucureşti. De fapt, sunt ani de cunoaştere prin contact direct a poporului, a limbii, a obiceiurilor şi a realităţilor româneşti. A intenţionat să-şi continue studiile, dar nu-şi realizează proiectul. Ajunge sufleor şi copist de roluri în trupa lui Iorgu Caragiali apoi sufleor şi copist la Teatrul Naţional unde îl cunoaşte pe I. L. Caragiale. Continuă să publice în “Familia“, scrie poezii, drame (Mira), fragmente de roman ,”Geniu pustiu”, rămase în manuscris; face traduceri din germană.

 Între 1869 şi 1862 este student la Viena. Urmează ca auditor extraordinar Facultatea de Filozofie şi Drept, dar audiază şi cursuri de la alte facultăţi. Activează în rândul societăţilor studenţeşti, se împrieteneşte cu Ioan Slavici; o cunoaşte la Viena pe Veronica Micle; începe colaborarea la “Convorbiri Literare”; debutează ca publicist în ziarul “Albina” din Pesta.

Între 1872 şi 1874 este student la Berlin. Junimea îi acordă o bursă cu condiţia să-şi ia doctoratul în filozofie.
Urmează cu regularitate două semestre, dar nu se prezintă la examene.

Se întoarce în ţară, trăind la Iaşi între 1874-1877. E director al Bibliotecii Centrale, profesor suplinitor, revizor şcolar pentru judeţele Iaşi şi Vaslui, redactor la ziarul “Curierul de Iaşi “. Continuă să publice în “Convorbiri Literare”. Devine bun prieten cu Ion Creangă pe care îl introduce la Junimea. Situaţia lui materială este nesigură; are necazuri în familie; este îndrăgostit de Veronica Micle.

În 1877 se mută la Bucureşti, unde până în 1883 este redactor, apoi redactor-şef la ziarul “Timpul“. Desfăşoară o activitate publicistică excepţională, tot aici i se ruinează însă sănătatea. Acum scrie marile lui poeme (Scrisorile, Luceafărul etc.).

În iunie 1883, surmenat, poetul se îmbolnăveşte grav, fiind internat la spitalul doctorului Şuţu, apoi la un institut pe lîngă Viena. În decembrie îi apare volumul “Poezii” , cu o prefaţă şi cu texte selectate de Titu Maiorescu (e singurul volum tipărit în timpul vieţii lui Eminescu). Unele surse pun la îndoială boala lui Eminescu şi vin şi cu argumente în acest sens.

În anii 1883-1889 Eminescu scrie foarte puţin sau practic deloc.
Puteti gasi cateva poezii superbe ale lui Eminescu in pagina de poezii a blogului meu. 

Mihai  Eminescu se stinge din viaţă în condiţii dubioase şi interpretate diferit în mai multe surse la 15 iunie 1889 (15  iunie, în zori – ora 3) în casa de sănătate a doctorului Şuţu. E înmormântat la Bucureşti, în cimitirul Bellu; sicriul e dus pe umeri de patru elevi de la Şcoala Normală de Institutori.

La multi ani, femeie!

Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte “ele” ce slujesc pe “ei”.

Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc. 
Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor. 
Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer. 
Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot. 
Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii. 
Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi…

 Cantec Femeiesc de Adrian Paunescu

Sfântul Ierarh Nicolae

               Sfântul Ierarh Nicolae a trait pe vremea tiranilor imparati Diocletian si Maximilian (284-305) si a stralucit mai inainte in viata pustniceasca si, pentru nespusa lui bunatate, a fost facut arhiereu. Si, fiind cu frica lui Dumnezeu, cinstind crestinatatea si propovaduind cu indrazneala si cu glas slobod dreapta credinta, a fost prins de mai marii cetatii Lichiei si dandu-l la osanda si la cazne l-au inchis in temnita, impreuna cu alti crestini. Si de vreme ce marele si bine credinciosul Constantin, din voia lui Dumnezeu, s-a facut imparat al romanilor, cei ce erau inchisi au fost sloboziti din legaturi si, cu ei impreuna, a fost slobozit si marele Nicolae. Si, mergand la Mira, n-a trecut multa vreme si s-a strans de catre marele Constantin, intaiul Sinod de la Niceea, la care a luat parte si minunatul Nicolae. Si i s-a dat lui darul facerii de minuni, precum arata istoria vietii sale. Scos-a din temnita pe trei oameni napastuiti, care prinzand de veste ca sunt osanditi pe nedrept, au chemat pe Sfantul in ajutor, ca, precum a izbavit pe cei din Lichia, asa si pe dansii sa-i izbaveasca. Pentru aceasta, dar, Sfantul Nicolae, ca unul ce era grabnic si fierbinte spre ajutor, s-a aratat in vis imparatului Constantin si eparhului Avlavie. Pe acesta l-a mustrat pentru para nedreapta ce facuse oamenilor la imparatul, iar pe imparat l-a instiintat cu amanuntul, aratandu-i ca erau nevinovati, parati din pizma. Si asa prin visul acesta i-a izbavit din primejdia taierii. Si alte multe minuni facand, pastorea dumnezeieste pe dreptcredinciosul sau popor. Deci, venind la adanci batraneti, s-a mutat catre Domnul, neuitand, nici dupa moarte, turma sa, ci in toate zilele dand cu indestulare ale sale faceri de bine celor lipsiti si izbavindu-i de tot felul de primejdii si de nevoi. Inca si pana astazi, Dumnezeu, prin mijlocirea lui, lucreaza minuni si cei ce-l roaga cu adevarata si neindoita credinta, nu numai mici binefaceri, ci si minuni mari dobandesc. Din anul 1087, luna mai in 9 zile moastele Sfantului Nicolae se afla la Bari, in sudul Italiei, luate din Mira, ca sa nu cada in mainile musulmanilor. Acolo ele sunt in mare cinste din partea credinciosilor, care vin la el, cu credinta, din toate partile crestinatatii.

LA MULTI ANI TUTUROR CELOR CE-SI SARBATORESC ZIUA ONOMASTICA !!!