Te doresc în mii de cuvinte, în mii de priviri tacute și pline de
inteles, te doresc în mii de zambete și mii de stropi de ploaie, în
culorii de primavara și în raze de soare. Te doresc ..cu tot ce ma faci
să simt, dându-mi aripi de înger, tril de păsărele, miros de iarbă și
căldură sufletească.
Uneori,
în iubire cuvintele au o forta nebanuita, desi majoritatea dintre noi nu stim foarte bine cand sa rostim primul „te iubesc”
sau cand sa raspundem cu un „da” atunci când a venit
momentul sa îl spui? Într-un mod bizar, cuvintele
devin din ce în ce mai importante într-o relatie,
pe masura ce aceasta e mai puternica si mai matura. Poate
ca ele, cuvintele, sunt expresia întelepciunii pe
care o capatam pe parcursul unei relatii. Asteptate la
început cu înfiorare, rostite cu stângacie,
dorite mai târziu cu melancolie sau cautate printre
zeci de sensuri, regretate uneori pentru nesansa de a
fi fost rostite, cuvintele înseamna mai mult decât
simpla comunicare. Sunt o parte din noi, atât cât
putem sa ne transformam în ele.
Oamenii considera ca „limbajului trupului”
e important. E adevarat ca orice gest, orice privire,
orice atingere fugara înseamna la început
mai mult decât o mie de cuvinte, însa se pot
compara oare cu iubirea?....
Te astept... Te astept cum nu am asteptat pe nimeni pana acum
vreodata... Te astept cu o ardoare greu de inteles pentru oricare, greu
de inteles chiar si pentru mine... Nu stiu ce anume am gasit unul la
celalalt; probabil a fost acea scanteie aparuta dintr-o data, greu de
sesizat chiar si pentru noi... sau probabil a fost acel strop de
"chimie" perceput cu alte simturi decat cele obisnuite...
Te doresc... Te doresc mereu, cu trup si suflet, asa cum nu am dorit pe nimeni vreodata... Te doresc cu trupul infierbantat de dorinte... Te doresc cu sufletul fremătând de emoție... Și cu cat te doresc mai mult... cu atat simt mai puternic acea incorsetare care ma impiedica sa respir, sa evadez in libertatea absolutului...
Mi-e dor de tine... Mi-e dor si atunci cand abia ne-am despartit... Mi-e dor si atunci cand nu ne-am vazut "de-o vesnicie"...
Să însemne toate acestea că... te iubesc?
Te doresc... Te doresc mereu, cu trup si suflet, asa cum nu am dorit pe nimeni vreodata... Te doresc cu trupul infierbantat de dorinte... Te doresc cu sufletul fremătând de emoție... Și cu cat te doresc mai mult... cu atat simt mai puternic acea incorsetare care ma impiedica sa respir, sa evadez in libertatea absolutului...
Mi-e dor de tine... Mi-e dor si atunci cand abia ne-am despartit... Mi-e dor si atunci cand nu ne-am vazut "de-o vesnicie"...
Să însemne toate acestea că... te iubesc?
E aproape o blasfemie să comentez o postare ca asta, dar m-am gândit că, publică fiind, de ce n-aș putea s-o citesc ca pentru mine? Nu? Și am recitit-o apoi și re-re-citit-o, până când am simțit că fiecare atom din corp îmi vibrează, până când am simțit că respirația mea se sincronizează cu respirația lumii, până la erecție și până la leșin. Da, asta e iubirea într-unul din chipurile ei, poate cel mai evident. :)
RăspundețiȘtergereMa bucur ca ti-a placut postarea mea! :)
RăspundețiȘtergereSper sa urmaresti blogul si in cintinuare cu acelasi interes! :)
Merci!
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere