Iubire adevarata

Cati dintre noi, astazi, mai credem in iubire, cati mai acordam credit iubirii adevarate si cati ne lasam inselati de declaratii rostite prea usor?

Cand doua din trei cupluri casatorite divorteaza si mult mai multe nici nu mai ajung in fata altarului, cum sa mai avem incredere ca iubirea adevarata exista? Si daca exista unde se duce atunci cand dispare? Unde se duc juramintele de credinta rostite sub clar de luna cu atata patos si in ce mod sunt pedepsiti cei ce le incalca?

Nimeni nu stie, desi iubirea este unul dintre cele mai cercetate aspecte ale vietii umane, statisticile reusesc sa spuna doar ca ar dura trei ani. Dar mai poate fi considerat veritabil ceva de dureaza atat de putin, sau in orice caz, ceva ce este sortit sa se sfarseasca candva?

Este la mare moda astazi sa fii indragostit, sa fii implicat intr-o relatie ca sa “te afli in randul lumii”, sa suferi din dragoste, sa te certi si sa te desparti doar de dragul dulcei impacari, sa pui acel condiment lipsa intr-o viata mai mult sau mai putin implinita, sa imbogatesti cu un plus de savoare o existenta incompleta si mohorata.

Intram in relatii de frica singuratatii, de teama ca imbatranim sau pentru ca vrem sa nastem o familie, pentru ca suntem presati de parinti, de societate, religie sau conceptii limitate si fixe, pentru ca vrem sa fim iubiti si protejati. Am invatat cum si unde sa cautam parteneri noi, cum sa flirtam, cum sa cucerim, sa impresionam, cum sa vindem cat mai bine iluzia ca suntem perfecti si ca meritam sa fim iubiti. Gasirea unui partener a devenit mai mult o vanatoare de vrajitoare decat impulsul firesc de a te uni cu cineva care ti-a taiat rasuflarea si fara de care nu mai poti trai. Am uitat sa asteptam sa se nasca intai sentimentul si apoi relatia si-am ajuns sa luam prea multe decizii majore confundand iubirea cu nevoile noastre, cu emotiile puternice care ne suprind, cu pasiunea trecatoare sau dorinta sexuala. Ne declaram prea repede indragostiti urmand a ajunge prea repede in statistici.

Unde gresim? Suntem oameni buni si este normal sa ne dorim sa fim iubiti si acceptati, ne place sa flirtam, sa ne tachinam, sa radem, sa petrecem timp de buna calitate impreuna . Este coplesitoare emotia nodului in gat, a fluturilor din stomac sau a partidelor patimase de amor, devenim prea repede dependenti de adrenalina, de starea de euforie pe care ti-o ofera orice inceput de relatie in perioada de curtare. Dar este aceasta dragostea? Sau punem incorect semnul egalitatii intre pasiune si dragoste?

Dragostea e musai sa fie arzatoare ca sa fie adevarata? Trebuie sa fie inflacarata si sa ne mistuie sufletele, sa nu ne lase sa dormim sau sa ne hranim, sa ne faca sa ne pierdem controlul si sa ne lipsim de ratiune? Sa ne indeparteze de prieteni si de tot ce inseamna trecut si relatii sociale? Sa ne simtim impliniti si iubiti numai lipiti unul de altul, cu corpurile impletite vibrand la unison intr-o cutiuta de cristal, de parca am fi singuri pe Pamant?

Nu, dragostea adevarata este altceva, o altfel de relatie, diferita de pasiune. Desi asa incepe in mod ideal orice poveste de dragoste, ingredientele pasiunii nu sunt sufieciente pentru a transforma iubirea in una adevarata, care sa dainuie. Cu timpul emotiile pasiunii se sting asemeni unei flacari care ramane fara oxigen si trebuie alimentate cu alt gen de trairi, cu sentimente, care sunt mult mai profunde si mai mature. Cu cat flacara arde cu o intensitate mai mare cu atat de stinge mai repede, dragostea arde mocnit si e nemuritoare.

Si cum o recunoastem, totusi? Cum diagnosticam iubirea?

-este atunci cand te simti atras de persoana iubita in totalitatea ei, cand reusesti sa vezi dincolo de ambalajul fizic, cand te pierzi in privirea ei in incercarea de a-i citi gandurile. Cand ii vezi si calitatile dar si defectele dar le accepti si hotarasti sa traiesti cu ele fara a incerca sa le schimbi.

-cand reusesti sa faci echipa cu partenerul tau completandu-va reciproc cunostiintele, cand deveniti complici care se sustin si se sprijina in orice conditii neconditionat de vreun fapt, cand invatati sa faceti lucruri impreuna.

-cand gasiti cu calm rezolvare situatiilor dificile de orice gen, comunicand si exprimandu-va sentimentele, temerile si convingerile. Cand aveti rabdare sa va cunoasteti si sa va intelegeti scriind impreuna propria voastra istorie.

-cand binele celuilalt si satisfacerea dorintelor sale devin mai presus decat ale tale chiar daca asta implica sacrificii si renuntari.

-cand te simti bine si confortabil in sanul relatiei voastre, stiind ca esti protejat, iubit si acceptat, cand oferi si primesti stabilitate si securitate fara teama de a fi parasit, abandonat la greu. Cand te simti liber sa fii tu insati, pentru ca dragostea nu te ingradeste si nu-ti taie aripile, ba din contra, te incurajeaza si sustine indiferent ce.

-cand oferi incredere si ti se raspunde in acelasi mod, legati printr-o prietenie reala, cand te simti in stare sa-ti pui sufletul pe tava fara teama ca vei fi ranit, cand iti permiti sa-ti exprimi sentimentele, nevoile, durerile si cele mai intime trairi avand certitudinea ca nu vei fi judecat si pedepsit.

-cand impartasiti acelasi sistem de valori, interese comune si planuri de viitor, dar respectand totodata diferentele de personalitate. Ca sa va iubiti nu-i nevoie sa fiti la fel sau asemanatori, puteti fi total diferiti atata vreme cat nu uitati valoarea respectului fata de celalalt. Puteti amesteca apa si uleiul, emulsia creata va da o savoare deosebita relatiei voastre.

Adauga acestor cerinte pasiune in cantitati mici cat sa intretii flacara iubirii fara sa arda prea repede si vei obtine dragostea adevarata. Este mai greu de dobandit dar mult mai trainica si durabila decat valtoarea pasiunii trecatoare. Investeti mai mult suflet dar obtii inzecit iubirea ce-o oferi. Dragostea aduce fericire, liniste si implinire in timp ce pasiunea este tumultuoasa si impanata cu neincredere, insecuritate, deziluzii si deceptii. Depinde de tine ce cauti...