Cati
dintre noi, astazi, mai credem in iubire, cati mai acordam credit
iubirii adevarate si cati ne lasam inselati de declaratii rostite prea
usor?

Nimeni
nu stie, desi iubirea este unul dintre cele mai cercetate aspecte ale
vietii umane, statisticile reusesc sa spuna doar ca ar dura trei ani.
Dar mai poate fi considerat veritabil ceva de dureaza atat de putin, sau
in orice caz, ceva ce este sortit sa se sfarseasca candva?
Este
la mare moda astazi sa fii indragostit, sa fii implicat intr-o relatie
ca sa “te afli in randul lumii”, sa suferi din dragoste, sa te certi si
sa te desparti doar de dragul dulcei impacari, sa pui acel condiment
lipsa intr-o viata mai mult sau mai putin implinita, sa imbogatesti cu
un plus de savoare o existenta incompleta si mohorata.
Intram
in relatii de frica singuratatii, de teama ca imbatranim sau pentru ca
vrem sa nastem o familie, pentru ca suntem presati de parinti, de
societate, religie sau conceptii limitate si fixe, pentru ca vrem sa fim
iubiti si protejati. Am invatat cum si unde sa cautam parteneri noi,
cum sa flirtam, cum sa cucerim, sa impresionam, cum sa vindem cat mai
bine iluzia ca suntem perfecti si ca meritam sa fim iubiti. Gasirea unui
partener a devenit mai mult o vanatoare de vrajitoare decat impulsul
firesc de a te uni cu cineva care ti-a taiat rasuflarea si fara de care
nu mai poti trai. Am uitat sa asteptam sa se nasca intai sentimentul si
apoi relatia si-am ajuns sa luam prea multe decizii majore confundand
iubirea cu nevoile noastre, cu emotiile puternice care ne suprind, cu
pasiunea trecatoare sau dorinta sexuala. Ne declaram prea repede
indragostiti urmand a ajunge prea repede in statistici.
Unde gresim?
Suntem oameni buni si este normal sa ne dorim sa fim iubiti si
acceptati, ne place sa flirtam, sa ne tachinam, sa radem, sa petrecem
timp de buna calitate impreuna . Este coplesitoare emotia nodului in
gat, a fluturilor din stomac sau a partidelor patimase de amor, devenim
prea repede dependenti de adrenalina, de starea de euforie pe care ti-o
ofera orice inceput de relatie in perioada de curtare. Dar este aceasta
dragostea? Sau punem incorect semnul egalitatii intre pasiune si
dragoste?
Dragostea
e musai sa fie arzatoare ca sa fie adevarata? Trebuie sa fie
inflacarata si sa ne mistuie sufletele, sa nu ne lase sa dormim sau sa
ne hranim, sa ne faca sa ne pierdem controlul si sa ne lipsim de
ratiune? Sa ne indeparteze de prieteni si de tot ce inseamna trecut si
relatii sociale? Sa ne simtim impliniti si iubiti numai lipiti unul de
altul, cu corpurile impletite vibrand la unison intr-o cutiuta de
cristal, de parca am fi singuri pe Pamant?
Nu,
dragostea adevarata este altceva, o altfel de relatie, diferita de
pasiune. Desi asa incepe in mod ideal orice poveste de dragoste,
ingredientele pasiunii nu sunt sufieciente pentru a transforma iubirea
in una adevarata, care sa dainuie. Cu timpul emotiile pasiunii se sting
asemeni unei flacari care ramane fara oxigen si trebuie alimentate cu
alt gen de trairi, cu sentimente, care sunt mult mai profunde si mai
mature. Cu cat flacara arde cu o intensitate mai mare cu atat de stinge
mai repede, dragostea arde mocnit si e nemuritoare.
Si cum o recunoastem, totusi? Cum diagnosticam iubirea?
-este
atunci cand te simti atras de persoana iubita in totalitatea ei, cand
reusesti sa vezi dincolo de ambalajul fizic, cand te pierzi in privirea
ei in incercarea de a-i citi gandurile. Cand ii vezi si calitatile dar
si defectele dar le accepti si hotarasti sa traiesti cu ele fara a
incerca sa le schimbi.
-cand
reusesti sa faci echipa cu partenerul tau completandu-va reciproc
cunostiintele, cand deveniti complici care se sustin si se sprijina in
orice conditii neconditionat de vreun fapt, cand invatati sa faceti
lucruri impreuna.
-cand
gasiti cu calm rezolvare situatiilor dificile de orice gen, comunicand
si exprimandu-va sentimentele, temerile si convingerile. Cand aveti
rabdare sa va cunoasteti si sa va intelegeti scriind impreuna propria
voastra istorie.
-cand
binele celuilalt si satisfacerea dorintelor sale devin mai presus decat
ale tale chiar daca asta implica sacrificii si renuntari.
-cand
te simti bine si confortabil in sanul relatiei voastre, stiind ca esti
protejat, iubit si acceptat, cand oferi si primesti stabilitate si
securitate fara teama de a fi parasit, abandonat la greu. Cand te simti
liber sa fii tu insati, pentru ca dragostea nu te ingradeste si nu-ti
taie aripile, ba din contra, te incurajeaza si sustine indiferent ce.
-cand
oferi incredere si ti se raspunde in acelasi mod, legati printr-o
prietenie reala, cand te simti in stare sa-ti pui sufletul pe tava fara
teama ca vei fi ranit, cand iti permiti sa-ti exprimi sentimentele,
nevoile, durerile si cele mai intime trairi avand certitudinea ca nu vei
fi judecat si pedepsit.
-cand
impartasiti acelasi sistem de valori, interese comune si planuri de
viitor, dar respectand totodata diferentele de personalitate. Ca sa va
iubiti nu-i nevoie sa fiti la fel sau asemanatori, puteti fi total
diferiti atata vreme cat nu uitati valoarea respectului fata de
celalalt. Puteti amesteca apa si uleiul, emulsia creata va da o savoare
deosebita relatiei voastre.
Adauga
acestor cerinte pasiune in cantitati mici cat sa intretii flacara
iubirii fara sa arda prea repede si vei obtine dragostea adevarata. Este
mai greu de dobandit dar mult mai trainica si durabila decat valtoarea
pasiunii trecatoare. Investeti mai mult suflet dar obtii inzecit iubirea
ce-o oferi. Dragostea aduce fericire, liniste si implinire in timp ce
pasiunea este tumultuoasa si impanata cu neincredere, insecuritate,
deziluzii si deceptii. Depinde de tine ce cauti...
I enjoy your writing... hope you will follow my blog back .
RăspundețiȘtergerehttp://www.mieranadhirah.com
I am very glad that you like what I am writing.
RăspundețiȘtergereI will follow your blog, of course.
Do you like us to make link exchange between our blogs?
Best regards!
You can also follow my other 2 blogs:
RăspundețiȘtergerehttp://www.credinta-dreapta.blogspot.ro/
and
http://www.credinta-dreapta.blogspot.ro/