Tu cum iți alinti iubita?

Iubirea mea, inima mea, soarele meu, prajitura mea, pisicuta mea, pasare: tu cum il strigi pe iubitul tau? Ce semnificatie ascunsa au aceste

nume de alint?
Numele de alint clasice

Draga, iubire, inima mea: numele de alint clasice sunt cele pe care indragostitii din toata lumea le utilizeaza cel mai frecvent, caci ele transmit un mesaj tandru si simplu. Avantajul acestora este ca nu se invechesc, putand fi folosite pe toata durata vietii amoroase, iar in societate nu vei fi jenata daca le folosesti.

Numele de alint pretioase

Perla mea, comoara mea, bijuteria mea, soarele meu: iata o lista cu cateva nume care flateaza. Daca il strigi astfel pe iubitul tau inseamna ca e cineva exceptional, ca il consideri un bun pretios, o persoana unica si draga inimii tale, este intr-un fel centrul lumii tale. Aceste nume de alint indica si un simt pronuntat al posesivitatii, caci oricine stie: o comoara nu se imparte!

Numele de alint copilaresti

Acestea sunt numele pe care le dam copiilor: baby, pisoi. Daca il strigi pe iubitul tau in acest fel, inseamna ca il consideri un pic ca pe un copil, iar tu esti in pozitia mamei. Ii indici de fapt ca fara tine, el n-ar insemna nimic. Acest lucru ii da o nota tandra si draguta relatiei voastre, dar nu si foarte sexy...

Numele de alint desuete, demodate

Tati, mami, buni: aceste nume indica faptul ca un cuplu a trecut la o relatie de familie si ca nu mai exista o situatie amoroasa. Barbatul isi vede sotia ca pe mama copiilor sai si invers. Aceste nume de alint imbatranesc cuplul si sunt strict interzise. Partenerul trebuie sa ramana si iubit, nu doar parinte!

Numele de alint gurmande

Prajitura mea, trufa mea adorata: miam, miam, iti vine sa-l mananci! Asa il strigi pe iubitul tau? Fie esti o mare gurmanda, fie el este foarte apetisant! Practic faci din iubit o mancare delicioasa pe care de-abia astepti s-o degusti. Poreclele acestea sunt foarte senzuale, chiar haioase, imagineaza-ti numai ce poate gandi iubitul tau cand il strigi: " Vino la mine, bucata mea de zahar adorata, sa te rontai!"

Iubirea si rutina...

             Ce distanta este de la iubire la obisnuinta? si cum ne dam seama cand persoana de langa noi nu ne mai apartine? De multe ori ne este teama sa privim realitatea si spunem: ”da, cu siguranta il iubesc” de parca am vrea mai mult sa ne convingem pe noi...! Dar, oare care sunt motivele care ne fac sa ne indoim de lucrul acesta?  Il (o) iubim dar parca ceva numai e la fel ca inainte...privesti relatia cu mai multa indiferenta si totusi iti lipseste cand nu esti langa el/ea, cand trec zilele si nu l-ai vazut / ai vazut-o  inca... Mai este inca iubire?

              Nu stiu cum sunt altii, insa eu cand aud cuvantul "obisnuinta" - atunci cand vine vorba despre o relatie de dragoste, ma revolt. Poate sunt mai visator, mai idealist, mai infantila, dar refuz sa cred ca intr-o relatie in care dragostea primeaza, isi poate face loc obisnuinta. De ce? Pentru ca asociez obisnuinta cu rutina, care este "moartea pasiunii" intr-un cuplu. Exista, intr-adevar, aceleasi comportamente, replici, chestiuni care tin de intimitate, pe care adori sa le auzi sau sa le vezi in fiecare zi la iubita sau iubitul tau, fie si dupa 10 ani de convietuire, dar conteaza foarte mult cum sunt facute sau spuse.
               Pentru unele cupluri, dragostea dureaza tot restul vietii, dar exista si cazuri pentru care, in timp, dragostea isi pierde din intensitate si sa se transforme in obisnuinta. Daca stam sa ne gandim, fiecare dintre noi cunoaste cazuri in care dragostea s-a transformat in obisnuinta, plictiseala, blazare... 
               De ce in foarte multe cupluri, atunci cand apare un copil, relatia dintre cei doi, in loc sa se intareasca si mai mult, se raceste? De ce in acel moment, barbatului i se pare ca femeia nu-l mai doreste, nu-i mai acorda aceeasi atentie si, parca e un pic gelos pe copil, iar femeii i se pare ca barbatul s-a indepartat si, parca ar avea pe alta?....
               Imi amintesc, din spusele unor prieteni, de o piesa de teatru "Te iubesc! Te iubesc?", o comedie - de fapt o "bucata de viata", dupa cum mi-au descris-o - in care el ii spunea ei: "Te iubesc ca un nebun!"; Ea: "Nebunia trece"; El: "Dar dragostea ramane", iar ea replica: "Ce mai ramane din dragoste dupa ce a trecut nebunia? Obisnuinta"... Si tot ea spune "Nu exista dragoste infinita. Ne amagim. Legile poeziei sunt altele decat legile vietii". Dar de ce legile poeziei ar fi altfel decat legile vietii? Multe poezii au fost inspirate din dragoste, suferinta, pasiune sau despartire. Daca dragostea ar fi o amagire, ce rost ar mai avea?
               Consider ca obisnuinta apare in momentul in care cei doi uita sa-si mai dedice timp unul altuia, uita sa se mai alinte, sa se iubeasca, relatia transformandu-se in rutina. La un moment dat, multe cupluri trec prin acest stadiu, dar important este sa realizeze cand ceva nu mai este in regula si sa ia masuri. Dragostea trebuie intretinuta, iar problemele care apar nu trebuie ignorate niciodata.
               Voi ce parere aveti?