Iubirea și florile

       “Nu iubi primăvara, ci înfățișarea unei anumite flori în care primăvara s-a închis. Nu iubi dragostea, ci pe cel sau cea în care s-a întrupat dragostea”. (Antoine de Saint Exupery)

       Primăvara este demult în aer. La fel și dragostea ori bucuria de a trăi. Natura revine la viață și dragostea plutește deja în aer. Primăvara, când avem totul sau nimic și începem să credem din nou în minuni, în renaștere, să credem și în noi începuturi. Începuturi nu doar pentru natura, ci și pentru relațiile de dragoste, pentru apetitul nostru de a trăi. Haideți sa serbăm venirea noului anotimp și ziua de 1 Martie aducând primăvara și dragostea cât mai aproape de sufletele noastre. Parfumul florilor ne împresoară și ne îmbată și toată natura parcă debordează de viață.

      Primăvara este renaștere, energie, optimism, iubire, multe flori și, bineînțeles, familie. Haideți să fim cu toții mai veseli, mai energici și mai optimiști, să iubim florile și să dăruim cât mai multe flori femeilor din viața noastră!

      A oferi flori e o tradiţie aproape universal răspândită. Oferim flori pentru a ne manifesta admiraţia, respectul, dragostea. Femeile, mai ales, sunt sensibile la flori; dacă vreţi să câştigaţi prietenia unei femei, oferiţi‑i flori. Evident, poate acest lucru nu va fi suficient. Există anumite fe­mei cărora puteţi să le oferiţi toate florile pe care le găsiţi la piaţă fără să puteţi să le câştigaţi pri­etenia; pentru că există alte flori de oferit, flori invizibile, şi pe ele trebuie să ştiţi să le oferiţi: florile sufletului vostru.

     Priviţi un trandafir: simţiţi imediat ceva atât de poetic, încât starea voastră interioară se va transforma. O senzaţie, oricât de slabă ar fi ea, un sentiment, cât de slab ar fi, modifică deja ceva în profunzimea fiinţei voastre. Floarea pe care o priviţi vă vorbeşte prin culorile sale, forma sa, parfumul său, ea îşi deschide drum în voi, prin intermediul corpurilor subtile, pentru a trezi în sufletul vostru forma, parfumul, culoarea căreia îi corespunde. Şi e la fel, bineînţeles, pentru un obiect respingător. 

      Iubiți, trăiți din plin, bucurați-va și oferiți cât mai multe flori!

       

Ochii tai

Mi-era dor de ochii tai...
Atat de calzi, de sinceri, de frumosi...
Sa-i privesc si sa ma pierd in ei,
Cu ei tu sufletu-mi descosi..

Mi-era dor de ochii tai,
De zambetul tau cald si inimos --
Nu prea mai stiu sa dau de ei,
Fara ca sufletul sa ti-l descos...

Stiu ca sunt doar imagini de-o clipa,
O clipa de mult trecuta si pierduta,
O clipa in care poate erai fericita
Si aventura vietii era tocmai inceputa...

Mi-a ramas inima lipita
De imaginea ta surazatoare,
In acea binecuvantata clipa,
Pentru mine .. nemuritoare.

Nu stiu daca mi se va mai intampla
Sa ma indragostesc asa...
Daca-o fi sa fie.. n-o sa fie bine...
Fiindca m-am indragostit de tine.

Stiu ca o lume ne desparte
Si ca nu am nici o sansa...
Stiu ca esti departe...
Si totusi .. traiesc in transa...

De ce mi-e dor de tine?

A venit momentul să răspund la o altă întrebare care cred că va ajuta, inspira sau poate liniști multe suflete.  Și pentru ca îmi place să fiu sincer cu mine, dar și cu tine, trebuie să-ți spun ceva: am ales întrebarea asta, nu pentru ca aș ști răspunsul la ea,  dar am ales-o cu inima pentru ca și eu mi-am adresat de foarte multe ori această întrebare. Este ocazia perfectă să-mi întreb sufletul și mintea pentru a afla răspunsul potrivit, atât pentru mine, dar mai ales pentru tine.

Am să te rog să-ți schimbi starea de spirit chiar acum, să-ți schimbi frecvența gândurilor. Da, fă asta chiar acum și fără să stai pe gânduri. Și îmi vei spune tu, ușor revoltat/ă:  „Pai cum să-mi schimb starea de spirit și gândurile dacă mie îmi este dor, mi-e cumplit de dor?”, iar răspunsul meu va fi simplu, dar ferm:  Fă așa! Mintea ta va insista să te avertizeze „ Păi cu ce mă ajută să fac asta dacă tot îmi va fi dor?” Insist, fă ce-ți spun, fără să te mai întrebi nimic. Fără să mai pui la îndoială esența  rugăminții mele.

Plin de sensuri si imposibil de explicat, dorul amesteca in el regret, nostalgie si iubire. "Mi-e dor de tine" - cand esti departe, "mi-e dor de tine" - asa cum erai la inceput, "mi-e dor de noi doi" - cand eram impreuna, "mi-e dor" - sa te tin in brate", "mi-e dor" - sa-mi spui ca ma iubesti. Toate sunt situatii in care ne-am simtit fericiti, situatii trecute, absente in prezent si pe care am vrea sa le readucem.
Am putea oare sa ne referim la dor ca la o lipsa? Iti doresti ceva ce nu ai, dar ai avut candva. In acest sens ar fi ceva pierdut si dorul s-ar apropia de durere, de regretul de a fi pierdut ceva, pe cineva, poate o stare, poate o perioada, poate doar un moment.
Am putea insa sa ne amintim ca atunci cand spunem "Ce dor mi-a fost de tine!", este semnul unei regasiri, al unei intalniri mult asteptate. E multa dorinta in aceste cuvinte, multa pasiune, poate chiar sete de celalalt, am putea spune. "Ce mult mi-ai lipsit, ce bine ca te am din nou aici, cat de departe ai fost, dar acum suntem din nou impreuna".
Dincolo insa de a alege intre durerea absentei si dorinta din momentul regasirii, ne referim la dor ca la o stare, pe care indiferent de prezenta sau absenta celui iubit, o avem inauntrul nostru. Deja cand spunem "mi-e dor", il avem pe celalalt in minte, in suflet, este in noi. Ne este dor de cine ne este drag, de cel pe care il iubim, il dorim, il asteptam. Deci insasi exprimarea dorului, a dorintei de celalalt, ne face sa fim impreuna cu el, sa ne gandim la el, sa ne amintim momente petrecute impreuna. Uneori chiar ne dam seama ca suntem indragostiti cand simtim ca ne e dor de celalalt, ca o zi e prea lunga pentru a nu-l vedea, ca numaram clipele pana cand ne vom saruta din nou.
Din alta perspectiva, auzim si replici de genul: "Inca il mai iubesc, inca imi este dor de el, inca il mai visez, desi ne-am despartit". Asta pentru ca inauntrul nostru ramane o particica din celalalt chiar daca este peste mari si tari, chiar daca este departe in timp.

Amor, amor...

Tu-mi ziceai o dată cum că pân’ la moarte
Dragostea ta toată mie-mi vei păstra;
M-ai uitat pe mine, le-ai uitat pe toate,

Astfel merge lumea, nu e vina ta.

Tu-mi ziceai odată, ah! al meu iubite,
Partea mea din ceruri ţie ţi-o voi da;
Toate sunt uitate, toate sunt pierdute,
Astfel este veacul, nu e vina ta.

Când vărsai, ştii, lacrămi şi-n genunchi la mine

Îmi ziceai: o dragă, nu te voi uita!
Mă uitaşi îndată, mort fui pentru tine;
Vremea şterge toate, nu e vina ta.

Când te-aveam în braţe, buza ta cea dulce
Roua fericirii pe a mea lăsa;
Dar acum otravă şi venin mi-aduce,
Astfel ţi-este sexul, nu e vina ta.

Aurul şi slava îţi goni amoru,
Şi-ţi văzui credinţa că în vânt zbura,
Ţi-ai închis şi rana, îţi peri şi dorul
Astfel ţi-este sexu, nu e vina ta.

Cinste şi iubire, dragoste, credinţă,
Ieri jurai tu mie, azi cui s-o-ntâmpla;
Nu cunoşti iubire, nu simţi pocăinţă,
Astfel ţi-este sexul, nu e vina ta.

Dar cu toată însă, multa-ţi necredinţă,
Inima-mi tot bate orcând te-oi vedea;
Înger eşti în ochi-mi, sfântă mult fiinţă,
Astfel e amoru, nu e vina mea!

O poezie de dragoste scrisă de maestrul Corneliu Vadim Tudor

Va redau mai jos una dintre superbele poezii de dragoste ale maestrului Corneliu Vadim Tudor.

A fost un mare om, un mare român, o adevarată personalitate a culturii și societății românești.

E cazul sa plecăm cu toții capul în fața activității și operei acestui mare OM și ROMÂN! 

TRĂIASCĂ ROMÂNIA MARE!

Maestre, vei rămâne pe veci în inima și sufletele noastre!

 

 

Când un bărbat iubeşte o femeie

Când un bărbat iubeşte o femeie
E îmbătat de muzici în amurg
Palate de cleştar din filme triste
Răsfaţă ochii lui de demiurg

Înduplecat ca fiara în capcană
Cu pieptul podidit de-o rană grea
Prin vămile orbirii se înalţă
Pentru a-şi lua lumină de la Ea.

Şi toată viaţa lui se face orgă
În catedrala unui câmp de maci
Iniţiat în tainele nuntirii
Reîncarnarea unui antic vraci.

Preschimbă-n aur tot ce va atinge
Depune jertfe pe altarul Ei
Mărinimos ca prinţul ce salvează
Creştinii daţi la gropile cu lei

Un sentiment între extaz şi jale
Ceva bolnav şi purificator-
Când un bărbat iubeşte o femeie
Se-mperechează îngerii în zbor.

Dor de tine, dor de noi...

        Nu mă întreba, te rog de ce iți scriu, probabil aș spune că e cea mai grea întrebare la care nu aș avea răspuns, aș posta ca un trandafir mut în fața ta fără să pot spune de ce, de ce mă aflu aici, de ce mă gândesc că exiști pentru mine, de ce ești încă aici.

       Ai fi meritat sa ma adresez cu "draga mea" dar ești mai mult de atât, mi-e greu sa te numesc "scumpa mea", dar mi-e drag, mi-e totul, mi-e cel mai frumos sa încep prin a-ți scrie "Te iubesc"

Mi-e dor de tine, mi-e dor de noi, de tot ce e frumos, de tot ce mi-a strâns sufletul de al tău în tot acest timp.

      Nu am răspunsuri, nici măcar întrebări, nu mai am cuvinte nici macar ganduri,nu vreau sa conturez vise si sperante, le-ai cunoaste mai bine ca mine, dar tot ce simt e ca,  mi-e dor de tine de intreaga ta fiinta, de toata iubirea ce sta pitita in pieptul meu, de teama sa nu o stingi. Nu mi-e dor de "ele" ma doare nespus sa imi duc chiar si pentru o clipă gândul cî cineva a avut puterea de a-mi alunga zambetul din privire, de atatea ori, insa...mi-e dor de toata fiinta ta, de tine, tu al meu!

      Astazi sunt fericit, sunt foarte fericit, pentru că pot să mă bucur de viața ta inima mea, cu cea mai frumoasă dragoste ce ți-o port .

Nu stiu ce am reprezentat pentru tine, din ce parte a corpului am facut parte, din care intreg, nu stiu de ce ma alungi, de ce ma tii strans la piept, nu stiu daca ma urasti sau cat ma iubesti insa tot ce simt sa iti spun si sa stii este ca:

       Te iubesc din toata inima mea si daca astazi iti scriu, deși m-ai scos de atatea ori din viata ta, desi am promis de atatea ori ca nu te voi mai deranja si a doua zi m-ai gasit la geamul tau sau langa perna ta, nu este pentru ca nu am cuvant sau mi-am pierdut echilibrul si caracterul, este pentru ca esti parte din mine si nu stiu cum e fara tine, nu vreau sa stiu. 

Iubirea e tot si totul e iubire!

"Universul, stelele, planetele, natura, oamenii, animalele... totul este conectat prin Iubire.

Iubirea este înrudirea omului cu Dumnezeu. Ea uneste la maxim persoanele umane fara sa le confunde.

În iubire se arata plenitudinea existentei.

Iubirea este aripa daruita de Dumnezeu sufletului, pentru ca sa urce pâna la El.

Iubirea este viata. Totul e legat numai de iubire.

Iubirea este Dumnezeu si când mori, înseamna ca tu, o particica din iubire, te întorci la izvorul vesnic al tuturor lucrurilor.

Dumnezeu nu este separat de noi, iar noi nu suntem separati unul de celalalt."

Traieste cu iubire! Fii Iubire!

Un prieten, care a suferit mult mi-a spus odata ca nu inseamna nimic sa iubesti, ci sa fii iubit. Am incercat, cum am putut, sa-i dau un raspuns.

A iubi inseamna totul. Iubirea e ceva de sine statator. Exista sau nu.

La ce folos ca cineva te iubeste daca Tu nu iubesti ? Nu e vorba de egoism… Dar noi, oamenii in general, ne confundam intre noi, respectiv sentimentele sau logica sentimentelor, mai bine spus. Desigur, aceasta este societatea. Dar, sa fim realisti: nu propria persoana conteaza cel mai mult ? Sincer acum. Il aud pe un domn X ca-mi spune : "As merge pana pe luna si inapoi pentru tine", dar, daca eu nu simt nimic pentru el atunci gandesc ceva de genul : "Ce naibii sa caute asta pe luna? De unde pana unde m-ar interesa asta?". Aa…romantismul ! Si ce e romantismul ? Prima faza a iubirii adica atunci cand esti indragostit. Ce sa spun ? Sunt doar cuvinte si toate cuvintele frumoase nu mai sunt originale. Sunt un cliseu.

 "Sa invatam sa iubim cu adevarat, fara a cere vreodata ceva in schimbul iubirii noastre. Ba din potriva, sa ne bucuram ca ni se permite sa manifestam iubirea. Par nebunesti aceste cuvinte astazi cand o asemenea iubire este aproape de negasit. N-o mai intalnim nici in filme (nici macar in filmele de desene animate). Dar atata timp cat cineva o mai pomeneste si isi doreste din toata inima sa o manifeste, mai exista o speranta ca ea sa renasca. Iubiti-va din toata inima pe voi insiva si nu va fie rusine de aceasta iubire. Foarte multi oameni se urasc pe ei insisi, de cele mai multe ori fara un motiv real, doar din plictiseala sau o ignoranta crasa. Iubiti-va asa cum sunteti daca doriti sa va transformati. Nu asteptati sa va transformati pentru a ajunge sa va iubiti, pentru ca nimic nu poate fi transformat in bine, in lipsa iubirii.

"Iubeste-ti aproapele ca pe tine insutui", dar cum sa-ti iubesti aproapele cand tu nu te iubesti pe tine insuti?

Asa cum te ingrijesti de propria ta viata, ingrijeste-te de viata tuturor si atunci viata ta va capata o dimensiune sublima.

Multi sunt de acord ca iubirea adevarata e minunata si ma intreaba cum sa ajunga la ea. Ea este deja in voi, nu exista nici o reteta magica a iubirii pure. Daruirea de sine, sacrificiul total, rugaciunea si Gratia Divina te vor conduce cu siguranta acolo unde doresti, dar trebuie sa doresti asta din toata inima ta, din tot cugetul tau si din tot sufletul tau." Cristian Turcanu

"Arta iubirii incepe cu noi insine. Primul pas consta in a deveni constienti, in a intelege adevarul potrivit caruia fiecare om isi viseaza propriul vis. Cine intelege acest lucru devine responsabil pentru partea sa din relatie, adica pentru el insusi. Stiind ca este responsabil pentru partea sa de relatie, el o poate controla cu usurinta. Nu are insa nici un rost sa incerce sa controleze si cealalta jumatate a relatiei. Daca il/o respectam cu adevarat, noi vom intelege ca partenerul nostru/partenera noastra, sau prietenul, fiul, mama, toti sunt pe deplin responsabili pentru jumatatea lor de relatie. Daca vom sti sa respectam cealalta jumatate, relatia noastra nu va fi niciodata caracterizata de conflicte. Noi nu vom avea nicodata parte de razboi in familie sau in cuplu.

Mai departe, daca intelegem ce inseamna iubirea sau ce inseamna teama, putem deveni constienti de modul in care ne comunicam visul altor persoane. Calitatea comunicarii noastre depinde de optiunile pe care le facem in fiecare moment, de racordarea ccealaltaorpului nostru emotional la vibratia iubirii sau la vibratia fricii. Chiar daca ne aflam pe calea fricii, noi putem sa schimbam vibratia pe cea a iubirii. Este o optiune personala. Constientizarea caii pe care ne aflam poate schimba totul.

In sfarsit, daca intelegem faptul ca nimeni altcineva nu ne poate face sa fim fericiti decat noi insine, si ca aceasta fericire este rezultatul iubirii care emana din fiinta noastra, vom putea atinge maiestria in cea mai mare arta, Arta Iubirii.

Noi putem vorbi desrep iubire si putem scrie o mie de carti despre ea, dar iubirea difera pemtru fiecare om in parte, caci ea trebuie mai intai experimentata. Iubirea nu este un concept, este o stare de fapt, o modalitate de a actiona. Singura cale de a atinge starea de fericire este iubirea in actiune. Singura cale care conduce la suferinta este teama in actiune

Singura cale prin care putem atinge maiestria in iubire este sa practicam iubirea. Nu este nevoie sa o justificam sau sa o explicam; este suficient doar sa o practicam. Practica este cea care creaza maestrul." Don Miguel Ruiz

Ce se întâmplă în organism când ne îndrăgostim

Când ne pică cineva cu tronc, creierul nostru este invadat de dopamină și de norepinefrină, substanțe produse în mod natural de organism care generează starea de euforie. Acesta este motivul pentru care proaspeții îndrăgostiți nu au nicio problemă în a petrece ore-n șir vorbind noapte la telefon și sunt în stare să parcurgă distanțe mari doar ca sa fie împreună o oră. Când ne îndrăgostim, mai suntem invadați și de adrenalină care ne face inima să bată mai repede și să ni se înmoaie genunchii.

“Iubirea determina corpul sa elibereze o mulțime de substanțe chimice, care declanșează reacții fizice specifice. Acest elixir intern al iubirii este responsabil pentru faptul ca ne înroșim în prezența persoanei iubite, palmele ne transpira, iar inima ne bate mai tare,” spune dr. Pat Mumby, de la Universitatea Loyola Chicago.

Nivelurile acestor substanțe, care includ dopamina, adrenalina și noradrenalina, cresc atunci când doi oameni se indragostesc. Dopamina induce sentimente de euforie în timp ce adrenalina si noradrenalina sunt responsabile pentru bataia inimii, neliniste si starea generala de iubire.

Scanările RMN indica faptul ca iubirea declanseaza centri ai placerii din creier. Când ne indragostim, creste fluxul de sange in aceeasi parte a creierului implicata si in comportamentele obsesiv-compulsive.

“Dragostea scade nivelul de serotonina, care este frecventa la persoanele cu tulburari obsesiv-compulsive,” a declarat dr. Mary Lynn. “Acest lucru poate explica de ce ne concentram atentia pe partenerul nostru in etapele timpurii ale unei relatii si alte lucruri nu ne mai inereseaza.”

Medicii avertizeaza ca aceste raspunsuri fizice ale iubirii pot lucra în dezavantajul nostru. “Expresia” dragostea este oarba “este o notiune valabila pentru ca avem tendinta de a idealiza partenerul nostru si vedea doar lucruri pe care dorim sa le vedem în primele etape ale relatiei”, a spus dr. Mumby. Cei din afara relatiei pot avea o perspectiva mult mai obiectiva si rationala cu privire la relatie decât cele doua persoane implicate.

Exista trei faze ale iubirii, care includ dorinta, atractia si atasamentul. Dorinta este o faza dominata de hormoni. Fluxul de sânge marit din creier se întâmpla în timpul fazei de atractie, atunci când simtim o fixatie coplesitoare pe partenerul nostru. Acest comportament dispare în timpul fazei de atasament, atunci când organismul dezvolta o toleranta la stimulii placerii. Endorfinele si hormonii de vasopresina si oxitocina abunda in organism în acest moment si apare un sentiment general de bunastare si securitate, care conduce la o relatie de durata.

Dorință

Ți-aș spune ca te iubesc, ca te doresc, ca viata ti-am dedicat-o tie. Sunt cuvinte prea uzate si fara substanta

pentru a ma ajuta sa-ti spun ce ai facut si ce faci din mine prin existenta ta. Nu pot fi atat de superficial cu iubirea ce ti-o port, asa ca am sa-ti spun mai multe. Imi voi revarsa sufletul in poala ta, chiar daca stiu ca asta te va nauci sau poate doar mira. Tu nu trebuie sa faci nimic. Doar asculta-ma.

Nu era o seara frumoasa de iarna sau de primavara atunci cand te-am cunoscut si nici stelele nu luminau in noapte doar pentru noi. Era doar zi, insa o zi ca cea in care s-a nascut planeta. Inceputul existentei mele a renascut odata cu atingerea buzelor tale. Lumea trecea nepasatoare iar eu o sfidam cu toata fiinta. As fi vrut atunci sa-ti pun sufletul in palma si sa-ti marturisesc ca acesta este darul meu, ofranda mea in semn de multumire ca existi.

Astazi tanjesc chiar si dupa starile tale in care nu esti chiar tu. Nu mai am trecut si ma simt murdar si inutil atunci cand nu te simt langa mine. Cand reapari pierd notiunea timpului, cand pleci viata mea inceteaza. Imi fac culcus din amintirea ta si sarutul tau imi este ghid pe drumul inapoi catre tine.

Cand iti ating mana simt ca mangai vantul in momentele sale de liniste. O simpla imbratisare ma face sa devin din nou copil, copilul din mine care era bucuros si fericit atunci cand mama isi manifesta afectiunea neconditionata. Chiar si lacrima care mai reapare in coltul ochiului imi este parca mai blanda, mai placuta. Plang de bucurie ca te am, plang de tristete ca te voi pierde candva si plang pentru ca ma vei uita cand nu voi mai fi.

Daca astazi sunt cum sunt se datoreaza tie. Daca oamenii ma simt romantic, daca florile din jurul meu zambesc cu pasiune, daca fac greseli de ortografie uneori, daca uit sa mai mananc sau sa mai dorm, inseamna ca dragostea a preluat controlul. Tu nu ma transformi si nici nu ma preiei in forma si esenta mea, ma modelezi dupa chipul si asemanarea dragostei care ti-o port. Ai devenit dorinta, patima, incrancenarea si speranta mea, sunt pe drumul inaltarii spiritului la rangul suprem.

N-as mai putea respira daca nu ai mai fi. Daca te-as pierde mi-as darui inima altuia si l-as ruga sa duca dragostea ce-o simt mai departe, peste veacuri. Si l-as mai ruga sa daruiasca aceeasi inima altcuiva, la moartea sa, sa te pot iubi neincetat, atat cat timpul va exista, pana la moartea tuturor si a tot ce ne-nconjoara.

Ti-as scrie intr-una, as gasi pana la urma miliarde de cuvinte prin care sa-ti spun mereu si mereu ca te iubesc. Si tot as mai cauta. Nopti albe as petrece cu capul la sanul tau, incercand sa-ti ascult inima, s-o inteleg.

Nu te conjur sa ma iubesti si nici nu astept aceleasi sentimente, pentru ca nu iti cer decat sa existi, sa te pot atinge si sa te stiu acolo, undeva, pana la nefiinta. Este destul pentru mine ca mi-ai daruit sansa sa te iubesc.

Parfumul ei....parfumul iubirii

    Dragostea nu-şi ştie drumul…tu eşti pe drumul cel bun…poezia se aşează ca să-ţi vorbească!
    Există lucruri care se văd mai bine în întuneric. Există cuvinte care se aud mai bine în tăcere. Există iubiri care strălucesc mai puternic în ploaie. Exişti tu şi e suficient. Orice lucru ar fi în plus. Există lucruri şi lucruri în viaţă. Unele mai importante decat altele. Si dacă ai fi un lucru mi-ar plăcea să fii ”lucrul” meu. Să-mi aparţii. Dar nu ca pe ceva pe care să-l posed, ci ca ceva pe care să-l ador, să-l iubesc, să-l port în inimă.

M-ai sărutat cu toată inima ta
Ochii te-au dat de gol ..ţi-am văzut fericirea
Ai mai fi rămas, dar ţi-a fost puţină frică,
Credeai că ai să cedezi la a mea ispită.

Intenţia mea a fost puţin greşită,
Am vrut pentru moment tu să te simţi iubită..
Dar nu regret că dulce eu te-am sărutat
Regret doar clipa când pe uşă ai plecat.

E linişte din nou în viaţa mea...
Alături acum lângă mine,
Esti tu, miresmă parfumată

Frumoasă ca floarea nestemată,

Eşti tu şi cu parfumul tau ..
Ce mă tulbură instantaneu
Eşti tu, scumpul îngeraş al meu
Rază de soare ce încalzeşte inimile rănite...

Eşti visul meu neîncetet
Tu eşti speranţa mea deşartă
Eşti aerul ce-n inimă s-a întrupat
Eşti eroina inimii-mi neînfricate.

Mai dă-te-n dragostea mea!

Dragostea constă în dorința de a da ceea ce este al tău celuilalt și de a simți fericirea lui/ei ca și cum ar fi a ta.

Omul are nevoie de dragoste. Viața fără duioșie si fără iubire nu e decât un mecanism uscat, scârțâitor și sfâșietor.

Ce ar fi iubirea fără momentele acelea când simți durerea că îți învăluie sufletul… iar el (ea) te îmbrățișează învelindu-ți trupul ?

Ce ar fi iubirea fără acele clipe în care te privește, iar tu emoționat/ă, tragi cu ochiul și te înroșești ușor în obraji?

Ce ar fi iubirea fără nopțile acelea reci în care în loc de el/ea te învelești cu o pătură mai groasă sau te îmbraci cu un hanorac?

Ce ar fi iubirea fără gândurile tale necurate în care el/ea se întâlnește pe ascuns cu… altcineva?!

Ce ar fi iubirea fără diminețile acelea în care sună cineva la ușă și arzi de nerăbdare să-i vezi chipul ?

Ce ar fi iubirea fără o plimbare pe malul mării sau într-un parc?

Dar… noi? Noi... ce am fi noi fără iubire???

Certuri intre iubiti?

Odata, o femeie a venit la mine si mi-a spus:" Am fost maritata timp de zece ani cu un barbat si nu ne-am certat niciodata. Iar acum m-a parasit! Ce s-a intamplat?"

Femeia credea ca daca nu s-au certat niciodata inseamna automat ca s-au iubit profund. Ce iluzie! Acest mod de a gandi este o eroare. Logica femeii era perfecta, dar inima are ratiuni pe care mintea rationala nu le intelege.

Din pacate, gresea. Cand iubirea este cu adevarat profunda, certurile sunt inevitabile. Din cand in cand, unul sau altul dintre cei doi parteneri simte nevoia sa sustina un punct de vedere diferit, care chiar daca nu este pe placul iubitei/iubitului, nu este neaparat gresit. Sau unul dintre ei doi chiar greseste, este dreptul fiecarui om sa faca si greseli. Din cand in cand, unul dintre cei doi simte nevoia sa se certe.
Dar aceasta cearta nu este capabila sa le spulbere iubirea, ci dimpotriva, le-o imbogateste. 
Tocmai aici este frumusetea: iubirea stie sa imbratiseze contrariile. Iubirea e facuta ca sa imbratiseze, sa cuprinda si  sa ierte.

Daca nu exista aceasta libertate de a fi noi insine si aceasta putere de a intelege, singura solutie este despartirea. Zece ani este o perioada lunga de timp - chiar si 24 de ore sunt mult prea multe pentru a ramane in aceeasi stare de spirit pentru un om obisnuit, caci mintea simte tot timpul nevoia sa oscileze dintr-o extrema in cealalta.

Sa spunem ca iubesti o persoana. Din cand in cand te simti furios pe ea, dar aceasta furie este posibila numai pentru ca o iubesti. Uneori simti nevoia sa te sacrtifici de dragul ei, alteori simti ca arzi de indignare. Si ambele extreme fac parte integranta din tine.

Daca nu te-ai certat niciodata cu partenerul in ultimii ani, inseamna ca nu v-ati iubit. Ati trait intr-o relatie de cuplu, intr-un mariaj poate, dar nu intr-o relatie de iubire. V-ati temut tot timpul ca orice conflict, orice stare de enervare, cel mai marunt lucru ar putea pune capat acestei relatii. V-ati temut atat de tare incat nu v-ati certat.

Nu ati crezut niciunul ca relatia voastra, ca iubirea voastra ar putea supravietui certurilor, ca aceasta din urma va trece, iar voi va veti regasi unul in bratele celuilalt, mai indragostiti ca oricand inainte. 

Din cauza acestei convingeri ati luat decizia de a nu fi voi insiva cu adevarat si de a nu va certa niciodata.

De aceea, i-am spus: " Nu ma mira decat un singur lucru: ca ati rezistat unul langa altul timp de zece ani! Cum a fost posibil?"

Viata este plina de contrarii, de paradoxuri, de ritmuri. Acum pleci, acum te intorci, Acum te desparti, acum te intalnesti din nou. Un om care iubeste cu adevarat, este el insusi. Chiar daca uneori se mai  enerveaza; in caz contrar, iubirea lui devine monotona, un fel de fundatura. Ati vazut cu totii relatiile acelea timorate, in care unul dintre cei doi a renuntat la el insusi-fie el barbat sau femeie- si traieste dupa cum doreste celalalt- "da, draga" este mantra sa, dar stralucirea din ochi, entuziasmul, aspiratiile, zambetul si autenticitatea i-au disparut.

Daca nu faci decat sa asculti tot timpul, realitatea devine monotona si moarta. De asemenea, daca il obligi pe celalalt sa fie ca tine, sa gandeasca ca tine, sa se comporte ca tine, daca il/o tiranizezi impunandu-ti vointa, il omori. Zambetul, viata au disparut. Iubirea se deformeaza intr-o masca mortuara. Fara tremur, fara fior, fara vlaga, fara schimbare, fara viata.

O astfel de iubire nu conduce decat la tensiuni launtrice si falsitate - este imposibil sa te relaxezi in asemenea conditii.

Daca viata ar fi tot timpul asa cum credem noi, daca viata ar fi logica si liniara, nimeni nu ar mai putea cunoaste virtutea rabdarii, a sperantei, a iubirii adevarate, care imbratiseaza contrariile. Nimeni nu s-ar mai transforma, nimeni nu s-ar deschide spre a intelege, spre a cuprinde, spre a iubi mai mult. Nimeni nu s-ar mai intoarce vreodata inapoi, la iubire. Toata lumea s-ar teme, ar tremura si toti si-ar reprima sentimentele. 

Chiar daca ar sta langa partenerii lor zece ani sau zece vieti la rand, oamenii ar sta de fapt langa niste straini. Fiecare s-ar controla la sange, ca sa nu deranjeze, ca sa nu greseasca, dar intalnirea nu s-ar mai produce intre inimile lor. 

Din fericire, viata nu este deloc liniara, iubirea nu este deloc logica. Logica este moarta, viata este vie - de aceea, intrebarea care se pune este ce trebuie sa alegem: o viata linistita, asa cum vrem noi sau viata insasi, tulburata de iubire?

Cum sa te alint?

Stiu ca am mai scris pe aceasta tema in articolele: Alinturi-intre-iubiti  şi Alinturi in dragoste,- cum sa va alintati partenerul, dar, am zis sa revin cu alte cateva idei in plus. Sper sa va placa! :)

„Pui mic”, „Iubi”, „Prinţesă”, „Mâţ”, sau duetul „Pisi - Motănel” ori "Mami - Tati" fac parte din inepuizabilul compendiu al numelor de alint menite să coloreze şi personalizeze un cuplu. Uneori însă, în spatele dulcilor apelative se ascund capcane care n-au nimic de-a face cu dragostea, duioşia sau afecţiune.

---

„Prinţesă”, „Puiuţ”, „Grasule”, „Iubi-Iubirică”, „Motănel”, „Pisi” sunt printre cele mai frecvente nume de alint în cuplu. Fie că sunt folosite doar în momentele de intimitate şi tandreţe, fie că devin uzuale ori sunt folosite pentru a îndulci misiuni gen „Pui mic, spală şi tu vasele”, apelativele de alint, împletite cu diminutive şi de epitete dulci, fructate ori mângâioase formează un univers intim al celor doi. Unii îndrăgostiţi merg mai departe şi îşi alcătuiesc propriul limbaj secret, în care fiecare cuvânt capătă o rezonanţă nouă, unică şi nebănuită de străini, termeni inventaţi care, ca un fir roşu, invizibil, îi conectează unul de celălalt. Dincolo de dulceaţa unui răsfăţ verbalizat se ascund şi capcane, unele nebănuite.
Câte „Prinţese” ori „Iubi” a avut el?
Unele femei refuză alintul pentru că se gândesc câte alte „Pisi”, „Iubi” sau „Prinţesă” au fost înaintea lor. Şi uneori „Pisi” e folosit pentru ca nestatornicul şi cuceritorul „Pui(uţ)” să nu se trezească spunându-i iubitei pe alt nume! Aşa că foloseşte „Iubi” pentru toate! E şi asta o metodă să nu-ţi încarci memoria, şi să rişti să-i spui „Miha” când pe ea o cheamă „Gabi”.
Masculinitatea, pusă în pericol!
Nu toţi bărbaţii se simt confortabil când e vorba de alinturi. Giugiuleala din vorbe poate dilua pasiunea mistuitoare dintr-o partidă de sex. Un bărbat se poate plictisi să i se spună într-un anume fel, ori intră la bănuieli legate de câţi „Pui” au mai fost în inima iubitei lui. Iar alţii se pot simţi mai puţin bărbaţi din cauza unor dezmierdări care îi fac să pară mici, slabi şi neajutoraţi… 

Aţi observat că în cupluri rareori cei doi, indiferent cât de maturi sunt, îşi spun pe nume? Numele sunt folosite doar când e rost de ceartă. În rest e perfect normal ca un bărbat de 35 de ani bătuţi pe muchie să fie alintat de soţia lui Guriţă.  

Dacă tot ne-am apucat, zic să organizăm un pic alinturile astea:

• Animăluţe drăgălaşe: Iepuraş, Broscuţă, Maimuţel, Puişor, Motănel.
• Animale fioroase (scopul este unul măgulitor pentru orgoliul lui, desigur): Leuţ, Tigruşor, Ursuleţ, Şoricel (da, şoricelul e fioros, cel puţin pentru mine).
• Dulcegării: Iuby, Ţucu, Pufu, Scumpy, Bubu.
• Nume cu tentă culinară: Bombonică, Piersicuţă, Găluşcă, Gogoşel.

Or mai fi şi alte categorii, dar nu-s prea inspirat acum ca să le găsesc. Nici măcar nu-s importante categoriile, importantă e creativitatea. Sau, mă rog, după caz, ţinerea de minte să nu încurci alinturile şi persoanele între ele.

Doamnele au parte de acelaşi tratament, desigur. Presupun că nu din nevoia domnului de a se exprima suav în acest sens, ci pentru că nu se poate să-i spună Maria, când ea-l alintă atât de drăgăstos. S-ar simţi neiubită, zău! Aşa că ea e Pisi, Fluturaş, Păpuşică, Prinţesă şi cam atât. Se ştie că bărbaţii nu au nici pe departe atâta imaginaţie şi suflet sensibil ca femeile.

Astăzi am o provocare pentru voi. Spuneţi-mi ce nume de alint folosiţi voi în cuplu!

Femeia mea, iubita mea declar
Că-n viața noastră plină de păcate
Nu pot să mă supun acestei legi
De-a-ți aparține doar pe jumătate.

Cum să declari chiar tu, cu încântare
Privind cum cade-a zarzărilor nea
Și lumea împrimăvărează iarăși
Că ești, ce trist, doar jumătatea mea.

Cum să răspund altfel, tăiat în porții
În sihăstria unei vieți private
Decât c-o mângâiere feliată
Și  o iubire doar pe jumătate.

Te mângâi cu o mână pe genunchi
Apoi cu-aceeași îți pătrund sub iie
Cealaltă mi-ar putea fi de folos
Dar o trimit aiurea-n sihăstrie.

Iubito, nu mai pot, te vreau întreagă
Mi-e viața-n jumătăți, îți jur, inaptă
Nu pot să te sărut pe jumătate
Și  să te-alint cu jumătăți de șoaptă.

Dezleagă-te de un blestem bezmetic
Dezleagă-mă de vorba asta șuie
Vino în patul meu și ia cu tine
Și jumătatea lipsă de statuie.