De unde știi ca te-ai îndrăgostit?

Cum vine treaba cu sentimentele astea?... Azi voi scrie despre momentul când

apare dragostea în viața fiecăruia. Greu subiect, stufos, ofertant. Vorbim despre cum evoluează dragostea de la copilărie până mai târziu. Cum e când se aprinde becul ăla în cap și spui că ești îndrăgostit? Sa vedem...

Când eram puști, treaba stătea în felul următor: îmi plăcea o fată din clasă, ma tot învârteam în jurul ei, îi dădeam târcoale, mai împrumutam o riglă de la ea, o mai trăgeam de păr, o mai ciupeam sau înțepam etc. Multe erau pe genul fizic. Îți plăcea cum arăta și atunci o trăgeai de par, așa se manifesta pe atunci dragostea. Îi scriam numele pe marginea caietului și se vedea numele complet când îl închideam și nu, nu scriam ca îmi plăcea de ea în oracol, nu îmi doream să știe nimeni, era secretul meu. Dacă afla un coleg că îmi place de o fata, râdea de mine...... Apoi făceam tot felul de legături, daca avea penar sau stilou ca al meu se știa, era a mea, clar. Prea multe semne, era evident. eram îndrăgostit de ea. Și ușor nu eram ma frământa mult treaba asta.

Apoi am trecut la faza a doua, am scăpat de trasul de păr, ma gândeam că o sa vină fata aia care o să "fie peticul sacului meu"… săptămâna oarbă, luna, anul…o sa mă cert cu ai mei pentru ca nu o sa ne lase sa o ardem prea mult împreună ș.a.m.d., nu am avut parte de treaba asta.

Când am mai crescut au apărut și ele, gândurile alea frumoase, mai un plan pe scurtă durată, o vezi îmbrăcata în tricoul tău, mergeți împreună la filmul preferat, o vezi cu câinele tău în lesă prin parc.

Toți am trecut prin stări de euforie atunci când ne-am aflat în relația perfectă. De fiecare dată când inima ne tresaltă pentru cineva și fluturașii încep să zburde în stomac ne simțim în al nouălea cer. Există însă și alte stări prin care orice îndrăgostit trece:

1. Hormonii o iau razna - palmele îți transpiră, te înroșești și capul pare că ți se învârte. Totul din pricina unor hormoni eliberați, care îți dau o stare de fericire.

2. Te trezești și mergi la culcare gândindu-te la o altă persoană în afară de tine - din clipa în care ai alături de tine o persoană foarte dragă, întreaga lume se învârte în jurul său. Adevărul este că totul ține de subconștient, ca și cum creierul ar fi programat să gândească așa.

3. Zâmbești atunci când ești singur - ați trecut cu siguranță prin etapa statului pe gânduri, rememorării fiecărui moment petrecut alături de persoana iubită și a zâmbetului.

4. Cânți - cum altfel să îți manifești mai bine fericirea decât prin câteva triluri executate la duș sau prin casă.

5. Dragostea te orbește -așa spune o vorbă din bătrâni și așase întâmplă de fiecare dată.

Ce se întâmplă în organism când ne îndrăgostim

Când ne pică cineva cu tronc, creierul nostru este invadat de dopamină și de norepinefrină, substanțe produse în mod natural de organism care generează starea de euforie. Acesta este motivul pentru care proaspeții îndrăgostiți nu au nicio problemă în a petrece ore-n șir vorbind noapte la telefon și sunt în stare să parcurgă distanțe mari doar ca sa fie împreună o oră. Când ne îndrăgostim, mai suntem invadați și de adrenalină care ne face inima să bată mai repede și să ni se înmoaie genunchii.

“Iubirea determina corpul sa elibereze o mulțime de substanțe chimice, care declanșează reacții fizice specifice. Acest elixir intern al iubirii este responsabil pentru faptul ca ne înroșim în prezența persoanei iubite, palmele ne transpira, iar inima ne bate mai tare,” spune dr. Pat Mumby, de la Universitatea Loyola Chicago.

Nivelurile acestor substanțe, care includ dopamina, adrenalina și noradrenalina, cresc atunci când doi oameni se indragostesc. Dopamina induce sentimente de euforie în timp ce adrenalina si noradrenalina sunt responsabile pentru bataia inimii, neliniste si starea generala de iubire.

Scanările RMN indica faptul ca iubirea declanseaza centri ai placerii din creier. Când ne indragostim, creste fluxul de sange in aceeasi parte a creierului implicata si in comportamentele obsesiv-compulsive.

“Dragostea scade nivelul de serotonina, care este frecventa la persoanele cu tulburari obsesiv-compulsive,” a declarat dr. Mary Lynn. “Acest lucru poate explica de ce ne concentram atentia pe partenerul nostru in etapele timpurii ale unei relatii si alte lucruri nu ne mai inereseaza.”

Medicii avertizeaza ca aceste raspunsuri fizice ale iubirii pot lucra în dezavantajul nostru. “Expresia” dragostea este oarba “este o notiune valabila pentru ca avem tendinta de a idealiza partenerul nostru si vedea doar lucruri pe care dorim sa le vedem în primele etape ale relatiei”, a spus dr. Mumby. Cei din afara relatiei pot avea o perspectiva mult mai obiectiva si rationala cu privire la relatie decât cele doua persoane implicate.

Exista trei faze ale iubirii, care includ dorinta, atractia si atasamentul. Dorinta este o faza dominata de hormoni. Fluxul de sânge marit din creier se întâmpla în timpul fazei de atractie, atunci când simtim o fixatie coplesitoare pe partenerul nostru. Acest comportament dispare în timpul fazei de atasament, atunci când organismul dezvolta o toleranta la stimulii placerii. Endorfinele si hormonii de vasopresina si oxitocina abunda in organism în acest moment si apare un sentiment general de bunastare si securitate, care conduce la o relatie de durata.

Certuri intre iubiti?

Odata, o femeie a venit la mine si mi-a spus:" Am fost maritata timp de zece ani cu un barbat si nu ne-am certat niciodata. Iar acum m-a parasit! Ce s-a intamplat?"

Femeia credea ca daca nu s-au certat niciodata inseamna automat ca s-au iubit profund. Ce iluzie! Acest mod de a gandi este o eroare. Logica femeii era perfecta, dar inima are ratiuni pe care mintea rationala nu le intelege.

Din pacate, gresea. Cand iubirea este cu adevarat profunda, certurile sunt inevitabile. Din cand in cand, unul sau altul dintre cei doi parteneri simte nevoia sa sustina un punct de vedere diferit, care chiar daca nu este pe placul iubitei/iubitului, nu este neaparat gresit. Sau unul dintre ei doi chiar greseste, este dreptul fiecarui om sa faca si greseli. Din cand in cand, unul dintre cei doi simte nevoia sa se certe.
Dar aceasta cearta nu este capabila sa le spulbere iubirea, ci dimpotriva, le-o imbogateste. 
Tocmai aici este frumusetea: iubirea stie sa imbratiseze contrariile. Iubirea e facuta ca sa imbratiseze, sa cuprinda si  sa ierte.

Daca nu exista aceasta libertate de a fi noi insine si aceasta putere de a intelege, singura solutie este despartirea. Zece ani este o perioada lunga de timp - chiar si 24 de ore sunt mult prea multe pentru a ramane in aceeasi stare de spirit pentru un om obisnuit, caci mintea simte tot timpul nevoia sa oscileze dintr-o extrema in cealalta.

Sa spunem ca iubesti o persoana. Din cand in cand te simti furios pe ea, dar aceasta furie este posibila numai pentru ca o iubesti. Uneori simti nevoia sa te sacrtifici de dragul ei, alteori simti ca arzi de indignare. Si ambele extreme fac parte integranta din tine.

Daca nu te-ai certat niciodata cu partenerul in ultimii ani, inseamna ca nu v-ati iubit. Ati trait intr-o relatie de cuplu, intr-un mariaj poate, dar nu intr-o relatie de iubire. V-ati temut tot timpul ca orice conflict, orice stare de enervare, cel mai marunt lucru ar putea pune capat acestei relatii. V-ati temut atat de tare incat nu v-ati certat.

Nu ati crezut niciunul ca relatia voastra, ca iubirea voastra ar putea supravietui certurilor, ca aceasta din urma va trece, iar voi va veti regasi unul in bratele celuilalt, mai indragostiti ca oricand inainte. 

Din cauza acestei convingeri ati luat decizia de a nu fi voi insiva cu adevarat si de a nu va certa niciodata.

De aceea, i-am spus: " Nu ma mira decat un singur lucru: ca ati rezistat unul langa altul timp de zece ani! Cum a fost posibil?"

Viata este plina de contrarii, de paradoxuri, de ritmuri. Acum pleci, acum te intorci, Acum te desparti, acum te intalnesti din nou. Un om care iubeste cu adevarat, este el insusi. Chiar daca uneori se mai  enerveaza; in caz contrar, iubirea lui devine monotona, un fel de fundatura. Ati vazut cu totii relatiile acelea timorate, in care unul dintre cei doi a renuntat la el insusi-fie el barbat sau femeie- si traieste dupa cum doreste celalalt- "da, draga" este mantra sa, dar stralucirea din ochi, entuziasmul, aspiratiile, zambetul si autenticitatea i-au disparut.

Daca nu faci decat sa asculti tot timpul, realitatea devine monotona si moarta. De asemenea, daca il obligi pe celalalt sa fie ca tine, sa gandeasca ca tine, sa se comporte ca tine, daca il/o tiranizezi impunandu-ti vointa, il omori. Zambetul, viata au disparut. Iubirea se deformeaza intr-o masca mortuara. Fara tremur, fara fior, fara vlaga, fara schimbare, fara viata.

O astfel de iubire nu conduce decat la tensiuni launtrice si falsitate - este imposibil sa te relaxezi in asemenea conditii.

Daca viata ar fi tot timpul asa cum credem noi, daca viata ar fi logica si liniara, nimeni nu ar mai putea cunoaste virtutea rabdarii, a sperantei, a iubirii adevarate, care imbratiseaza contrariile. Nimeni nu s-ar mai transforma, nimeni nu s-ar deschide spre a intelege, spre a cuprinde, spre a iubi mai mult. Nimeni nu s-ar mai intoarce vreodata inapoi, la iubire. Toata lumea s-ar teme, ar tremura si toti si-ar reprima sentimentele. 

Chiar daca ar sta langa partenerii lor zece ani sau zece vieti la rand, oamenii ar sta de fapt langa niste straini. Fiecare s-ar controla la sange, ca sa nu deranjeze, ca sa nu greseasca, dar intalnirea nu s-ar mai produce intre inimile lor. 

Din fericire, viata nu este deloc liniara, iubirea nu este deloc logica. Logica este moarta, viata este vie - de aceea, intrebarea care se pune este ce trebuie sa alegem: o viata linistita, asa cum vrem noi sau viata insasi, tulburata de iubire?