In zilele noaste gelozia e considerata o traire absolut normala, chiar
o dovada de dragoste. Nu de putine ori am auzit replica: "daca nu ar fi
gelos, nu m-ar iubi!" Sa vedem daca asa stau lucrurile in realitate!
Cand te vede purtand o discutie nevinovata cu un coleg de serviciu si
face o criza de gelozie, acest lucru se petrece din dragoste? Mie mi se
pare ca aici isi face loc nesiguranta sau teama de abandon... Nu spun
ca nu te iubeste, dimpotriva! Dar gelozia nu are iubirea ca o cauza
directa. El nu este gelos pentru ca te iubeste, ci e gelos pentru ca se
simte amenintat de un potential rival si ii e frica sa nu te piarda.
Dorinta de a forma un cuplu adevarat apare in momentul in care ne
indragostim, adica cand in mod sincer si dezinteresat tinem unul la
celalalt si ne contopim intr-un tot. Una din atitudinile gresite la
inceputul unei relatii este sa devenim totul pentru celalalt, lucru ce
ne face total indispensabili pentru partener sau celalalt sa devina
totul pentru noi, situatie in care iubim partenerul mai mult decat pe
noi insine, sacrificandu-ne personalitatea in schimbul pastrarii
armoniei in cuplu.
Cand partenerii se limiteaza la aceste doua situatii, cuplul se
bazeaza pe posesivitate si pe gelozie. Sentimentul de gelozie apare cand
simtim ca relatia cu persoana iubita este amenintata.
Controlul partenerului
Dar conditiile impuse iubirii, oricare ar fi ele, creeaza o tensiune
care nu poate produce decat suferinta, provocata de faptul ca incercam
sa controlam viata partenerului. Ne dorim, fara sa ne dam seama, sa
supraveghem totul in viata lui si nu putem accepta ca celalalt are o
identitate (individualitate) separata.
Cand simtim ca relatia cu persoana iubita ne este amenintata, apare
sentimentul de gelozie cu tot alaiul sau de trairi negative: teama de
pierdere sau de abandon, anxietate, durere, lipsa de speranta, reactie
de aparare. De cele mai multe ori, manifestarile de gelozie au la baza
neincrederea in sine si in propriile calitati relationale,
autodevalorizarea si incapacitatea de investire autentica in
parteneriat.
Infidelitatile sexuale
Printre lucrurile de netolerat, capabile sa distruga o relatie, cel
mai adesea se numara infidelitatile sexuale. Cu siguranta putem sa
acuzam si sa condamnam fara a cauta motivele unei astfel de atitudini.
Daca vrem sa intelegem ceva, este cazul sa ne facem un adevarat examen
de constiinta. Vom descoperi ca nu ne respectam daca ramanem langa un
partener infidel, dupa cum vom intelege ca infidelitatile semnaleaza
ceva ce schioapata in relatia de cuplu. Putem alege fie sa ne largim
conceptia despre sexualitate, fie sa parasim persoana iubita pentru ca
nu ne simtim nici iubiti, nici respectati.
Manifestarile geloziei
Foarte multe cupluri au de suferit din cauza geloziei unuia dintre
parteneri. Gelosul este autor al gandurilor irationale, de genul: “nu
pot suporta sa stiu ca el/ea...”. Gandirea acestuia este absolutista si
rigida, contribuind la generarea unor probleme de natura
emotional-comportamentala. Nelinistit si incontrolabil in unele
situatii, “gelosul” e intotdeauna intr-o permanenta “disonanta
cognitiva” cu partenerul (a) de cuplu.
Gelozia este traita si exprimata diferit de cele doua sexe. Barbatii
sunt mai gelosi fata de activitatea sexuala a partenerelor, iar femeile
sunt mai geloase fata de implicarile emotionale ale perechii in raport
cu alte femei. Barbatii au tendinta de a a-si nega sentimentele de
gelozie, iar adesea si le exprima prin furie si violenta. In schimb,
femeile admit mai repede gelozia si reactioneaza prin depresie.
La femei, gelozia pare a fi dominata de o prejudecata de tipul
”barbatii sunt vesnic niste cuceritori, in cautare de sex”, ceea ce
tradeaza superficialitate in mentalitatea femeii. In schimb, la barbat,
gelozia par a fi adesea provocata de un orgoliu mult exagerat. Femeia
isi manifesta gelozia mai des, insa manifestarile cele mai patologice
ale geloziei le intalnim in comportamentul fizico-emotional al
barbatilor.
Pe de alta parte, barbatii isi acuza mult mai frecvent partenerele si
intra in competitie cu rivalii; pe de o alta parte, femeile tind sa se
autoacuze si tin sa mentina relatii stranse cu persoana de langa ei.
Femeia geloasa manifesta adeseori dorinta de a incatusa, de a ingradi
libertatea si de a-si impune dominatia.
O metoda preferata de persoanele geloase este aceea de a le fixa
reguli de conduita partenerilor lor. Ei impun celorlalti o lege absurda a
iubirii, izolandu-i de lume, prescriind unde si ce sa priveasca, ce si
cum sa faca, cu scopul de a le orienta/controla intreaga gandire si
actiune.
Vindecarea geloziei
Este gelozia buna intr-o relatie? Depinde. In anumite imprejurari,
manifestarea unei doze minime de gelozie poate sa fie benefica pentru
cuplu, deoarece reaminteste permanent valoarea si importanta acordata
unul celuilalt. Insa sentimentele puternice (patologice) de gelozie sunt
distructive pentru relatie, mai ales ca uneori pot duce chiar la
violente verbale si fizice.
Demersul catre o “vindecare” a geloziei ar trebui sa inceapa cu
necesitatea intelegerii trairilor provocate si identificarea exacta a
ceea ce determina sentimentul de gelozie. Partenerii trebuie sa isi
analizeze sentimentele si sa decida daca sunt prea sensibili, prea
suspiciosi sau daca exista o problema reala in casnicie.
Daca sentimentul de gelozie e mult prea chinuitor si devastator
pentru ambii parteneri, inainte de a lua decizia despartirii, se impune
apelarea la un ajutor de specialitate, la consilierea psihoterapeutica.
Oare iti mai iubesti partenerul/partenera daca uita subit sa mai urmeze
dieta pe care o tinea cu strictete si se deformeaza?
Gelozia se situeaza undeva intre emotie, stare de spirit si sentiment.
Deseori apare brusc, sub forma unui atac, insotit de transpiratie,
inrosirea fetei si batai accelerate ale inimii. Geloziaare intensitate
variabila si poate fi de-a dreptul patologica. Unele persoane sufera
doar gandindu-se ca partenerul lor - pe care il considera un soi de
proprietate personala - se poate simti bine si de unul singur.
“Nu iubi primăvara, ci înfățișarea unei anumite flori în care primăvara
s-a închis. Nu iubi dragostea, ci pe cel sau cea în care s-a întrupat
dragostea”. (Antoine de Saint Exupery)
