Binele ce pleacă se va și întoarce

Orice bine sau rău făcut cândva cuiva, cu siguranță se va întoarce mai devreme sau mai târziu!

Vreau să vă ofer mai jos o poveste minunată și adevarată cu o morală extraordinară. Sper să vă placă și vouă în aceeași măsură în care mi-a plăcut și mie!

Cineva a spus cândva: ,,Ce pleaca se și întoarce.”

Numele lui era Fleming si era un sarman fermier scotian.

Într-o zi, pe cand muncea, a auzit un strigăt de ajutor venind dintr-o mlaștină aflată în apropiere. Și-a lăsat uneltele și a alergat la mlaștină. 

Acolo, plin de nămol, se afla un baiețel îngrozit care se lupta să scape. Fermierul Fleming l-a salvat din ceea ce urma să fie o moarte înceată și îngrozitoare. 

A doua zi, o trăsura luxoasă s-a oprit la ușa fermierului. Un nobil elegant a coborât din ea și s-a prezentat ca tatăl băiatului pe care fermierul îl salvase. "Vreau să te plătesc", a spus nobilul. "Ai salvat viața fiului meu".

"Nu, nu pot să accept bani pentru ceea ce am făcut," i-a răspuns fermierul refuzând oferta. În același moment, fiul fermierului a apărut în ușa casei.

"Acesta este fiul tau ?"  l-a întrebat nobilul .

"Da", a răspuns mândru fermierul .

"Hai să facem o afacere. Lasă-mă să-i ofer aceeași educație pe care o va primi și fiul meu. Dacă și el este ca tatăl lui, cu siguranță va deveni un om cu care să te mândrești." Și asta a și făcut nobilul. 

Fiul fermierului Fleming a urmat cele mai bune școli ale vremii, a absolvit Școala de Medicina St. Mary's Hospital Medical School din Londra și a ajuns cunoscut în lume ca Sir Alexander Fleming, inventatorul penicilinei.

Ani mai tarziu, fiul nobilului care fusese salvat din mlaștină s-a îmbolnavit de pneumonie.

Ce i-a salvat viata de data aceasta? Penicilina descoperită de tânărul medic, fiul fermierului sărman Fleming.

Numele nobilului? Lord Randolph Churchill. Numele fiului său ? Sir Winston Churchill, viitorul premier britanic.

Croaziera

Vreau să vă redau mai jos o poveste foarte interesantă, cu tâlc și multă

înțelepciune, peste care am dat întâmplător zilele trecute. Sper să vă placă!


Doi tineri căsătoriți erau într-o croazieră pe mare. La un moment dat nava a avut un accident și a început să se scufunde. În momentul în care au ajuns la barca de salvare, și-au dat seama că în barcă este spațiu doar pentru o singură persoană. În acel moment, bărbatul a făcut un gest incredibil: și-a împins soția și a sărit repede în barcă.

Femeia, rămasă pe nava care se scufunda, șocată de atitudinea soțului său a început să plângă și a spus….”

În acel moment profesorul s-a oprit în fața elevilor săi și i-a întrebat: “Ce credeți că a strigat?”Cei mai mulți dintre elevi au răspuns: “Te urăsc!”

Apoi, profesorul a observat un copil care stătea cuminte în banca lui. L-a întrebat care este părerea lui. Elevul a răspuns: “Eu cred ca a strigat "Ai grijă de copilul nostru!"

Profesorul a rămas fără cuvinte. “Ai mai auzit povestea asta înainte?” – și-a întrebat el elevul.

Băiatul a clătinat din cap: “Nu, dar asta a spus mama tatălui meu înainte de a muri.”

Profesorul s-a întors către clasa: “Răspunsul este corect. Nava s-a scufundat, bărbatul s-a dus acasă și a avut grijă de fiica lui de unul singur. Mulți ani mai târziu, după moartea bărbatului, în timp ce cauta anumite lucruri prin casa fata a găsit jurnalul tatălui său.
Aceasta a început sa răsfoiască jurnalul si a ajuns la povestea mortii mamei sale; în momentul în care parinții săi au mers în croaziera, mama ei fusese diagnosticata cu o boala terminala. În momentul scufundării vasului, tatăl s-a grăbit sa se tina cu dinții de singura șansă de supraviețuire:

“Mi-am dorit sa ma scufund pe fundul oceanului cu tine… dar, de dragul fiicei noastre, trebuie sa te las sa pleci din aceasta lume inaintea mea, singura… Îmi pare rău, dragostea mea.” – erau ultimele randuri din jurnal.”

Povestea s-a terminat, iar clasa era toată tăcută.

Între bine și rău există multe alte complicații, greu de înteles pentru multi. Intr-o zi, fiecare dintre noi va disparea… ne va fi dor de conversatiile despre tot si nimic. Ne va fi dor de toate visele pe care le-am vazut.

Vor trece zile, luni, ani… intr-o zi, copiii nostri se vor uita la pozele noastre si ne vor intreba: “Cine sunt acesti oameni?” Iar noi, zambind cu lacrimi in suflet, vom spune: “Ei au fost oamenii cu care am avut cele mai bune clipe din viata mea."

Dacă v-a plăcut și, eventual v-ați regăsit în unul dintre personajele poveștii, ma bucur foarte mult!

Povestea vasului crăpat

Vă redau mai jos o mică poveste foarte intereresantă pe care am găsit-o undeva acum câteva zile și mi-a plăcut mult. Sper sa vă placă și vouă!

O femeie bătrâna din China avea două vase mari, pe care le atârna de cele două capete ale unui băț, și le cara pe dupa gat. Un vas era crapat, pe cand celalalt era perfect si tot timpul aducea întreaga cantitate de apa.

La sfârsitul lungului drum ce ducea de la izvor pana acasa, vasul crapat ajungea doar pe jumatate.
Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic: femeia aducea doar un vas si jumatate de apa. Bineînteles, vasul bun era mandru de realizarile sale.
Dar bietului vas crapat îi era atat de rusine cu imperfectiunea sa, si se simtea atat de rau ca nu putea face decat jumatate din munca pentru care fusese menit!

Dupa 2 ani de asa zisa nereusita, dupa cum credea el, i-a vorbit într-o zi femeii langa izvor: "Ma simt atat de rusinat, pentru ca aceasta crapatura face ca apa sa se scurga pe tot drumul pana acasa!"
Batrana a zambit:
"Ai observat ca pe partea ta a drumului sunt flori, insa pe cealalta nu?
Asta pentru ca am stiut defectul tau si am plantat seminte de flori pe partea ta a potecii, si in fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori si decorez masa cu ele. Daca nu ai fi fost asa, n-ar mai exista aceste frumuseti care împrospateaza casa."