Iubirea e ca un drog

Va ofer și vouă mai jos niște versuri pe care le-am citit undeva și mi-au plăcut foarte mult. Sper sa vă placă!

Iubirea ca un drog cu-ncetul mă omoară
Nimic nu are sens şi nopţile sunt reci
Credeam, dacă iubeşti nu poţi să faci să doară
Doar pozele-au rămas tu ai ales să pleci

Mă drogai cu-n sărut şi nimic nu conta
Eram doar tu si eu, totu-n jur dispărea
Eu ştiam că iubesc şi credeam că iubeşti
Doar că nu eram eu iubirea ta.

Timpul va vindeca toată durerea mea
Noaptea va alina toată tristeţea mea.

Iubirea ca un drog cu-ncetul mă omoară
Nimic nu are sens şi nopţile sunt reci
Credeam, dacă iubeşti nu poţi să faci să doară
Doar pozele-au rămas tu ai ales să pleci

Mi-ai lăsat amintiri, aş fi vrut să le şterg
Mult prea multe greşeli, n-am ştiut să le-ndrept
Şi nu vrea să iubesc, nu mai ştiu să iubesc
Nu mai vreau să fii tu iubirea mea

Timpul va vindeca toată durerea mea
Noaptea va alina toată tristeţea mea.

Iubirea ca un drog cu-ncetul mă omoară
Nimic nu are sens şi nopţile sunt reci
Credeam, dacă iubeşti nu poţi să faci să doară
Doar pozele-au rămas tu ai ales să pleci

Iubirea ca un drog cu-ncetul mă omoară
Nimic nu are sens şi nopţile sunt reci
Credeam, dacă iubeşti nu poţi să faci să doară
Doar pozele-au rămas tu ai ales să pleci.

Ochii tai

Mi-era dor de ochii tai...
Atat de calzi, de sinceri, de frumosi...
Sa-i privesc si sa ma pierd in ei,
Cu ei tu sufletu-mi descosi..

Mi-era dor de ochii tai,
De zambetul tau cald si inimos --
Nu prea mai stiu sa dau de ei,
Fara ca sufletul sa ti-l descos...

Stiu ca sunt doar imagini de-o clipa,
O clipa de mult trecuta si pierduta,
O clipa in care poate erai fericita
Si aventura vietii era tocmai inceputa...

Mi-a ramas inima lipita
De imaginea ta surazatoare,
In acea binecuvantata clipa,
Pentru mine .. nemuritoare.

Nu stiu daca mi se va mai intampla
Sa ma indragostesc asa...
Daca-o fi sa fie.. n-o sa fie bine...
Fiindca m-am indragostit de tine.

Stiu ca o lume ne desparte
Si ca nu am nici o sansa...
Stiu ca esti departe...
Si totusi .. traiesc in transa...

Iubirea in versuri

          In cele ce urmeaza m-am gandit, dragii mei sa va ofer cateva dintre poeziile celebre de iubire si o mica surpriza. Sper sa va placa! 

     

     Leoaica tânără, iubirea

                              de Nichita Stănescu

Leoaica tânara, iubirea
mi-ai sarit în fata.
Mă pândise-n incordare
mai demult.
Coltii albi mi i-a infipt în fata,
m-a muscat leoaica, azi, de fata.
Si deodata-n jurul meu, natura
se facu un cerc, de-a-dura,
când mai larg, când mai aproape,
ca o stringere de ape.
Si privirea-n sus tâsni,
curcubeu taiat în doua,
si auzul o-ntâlni
tocmai lângă ciorcârlii.
Mi-am dus mâna la sprânceana,
la tâmpla si la barbie,
dar mâna nu le mai stie.
Si aluneca-n nestire
pe-un desert în stralucire,
peste care trece-alene
o leoaica aramie
cu miscarile viclene,
inca-o vreme,
si-nca-o vreme...

     Ploaie în luna lui Marte

                                    de Nichita Stănescu

Ploua infernal,
si noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte. Peretii odaii erau
nelinistiti, sub desene în creta.
Sufletele noastre dansau
nevazute-ntr-o lume concreta.
O să te ploua pe aripi, spuneai,
ploua cu globuri pe glob si prin vreme.
Nu-i nimic, iti spuneam, Lorelei,
mie-mi ploua zborul, cu pene.
Si mă-naltam. Si nu mai stiam unde-mi
lasasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urma: raspunde-mi, raspunde-mi,
cine-s mai frumosi: oamenii?... ploaia?...
Ploua infernal, ploaie de tot nebuneasca,
si noi ne iubeam prin mansarde.
N-as mai fi vrut să se sfirseasca
niciodata-acea luna-a lui Marte.

         Ce bine că esti 

                                            de Nichita Stănescu

E o întâmplare a fiintei mele
si atunci fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrisnesti intr-o imbratisare
mereu dureroasa, minunata mereu. Să stam de vorba, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.
Du-mă, fericire, în sus, si izbeste-mi
timpla de stele, până când
lumea mea prelunga si în nesfirsire
se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai curând.
Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cântece diferite, lovindu-se amestecindu-se,
doua culori ce nu s-au văzut niciodata,
una foarte de jos, intoarsa spre pământ,
una foarte de sus, aproape rupta
în infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntimplarii ca sunt.


   Aseara m-am certat cu luna
                                                 creatie proprie

Aseară m-am certat cu luna
De fapt ea a-nceput să-mi spuie
Că nici o stea din toată lumea
Mai splendidă ca dînsa nu e

Spunea că-n infinitul negru
Ea e stăpînă peste noapte
Că dintr-a soarelui mirese
E mai mireasă decît toate

Că numai ea fură privirea
Celor care privesc spre cer
Că poate să trezească doruri
Şi că e plină de mister

Eu zic: stai lună,că din toate
Din cite pîn-acum ai spus
Nici una pînă la tăcere
Încă cuvîntul nu mi-a dus

Ea se înflăcăra spre mine
Încruntă ochii îngheţaţi
Şi spune: cum tu om ce piere
Poţi în al meu cuvînt să baţi

Ce,vrei să spui că tu adesea
Nu vezi cum ceru-i plin de mine
Că de-ar fi voia mea în lume
Numaiblesteme-arstape tine

Tu lună, zic, priveşte-n coace
Şi ce-am să-ţi spun ascultă bine
Eu ştiu că tu eşti stea prea mîndră
Şi nu e alt-aşa ca tine.

     Primele iubiri

                             de Nicolae Labis

Mi-am tăiat în suflet temple,
Chip cioplit s-aşez în ele,
Cerbii mei au să-l contemple
Adunaţi sub ploi de stele.

Brazii mei înalţi şi plopii
Sub poleiuri de zăpadă,
Înmulţit în mii de copii,
Chipul tău au să ţi-l vadă.

Iar izvorul înserării
Oglindi-va-n ape pale
Arcul strâns al cugetării
De pe bolta frunţii tale.

Peste stânci mi s-or desprinde
Flăcări verzi, când ai să treci,
C-o privire vei aprinde
Roua ierbii mele, reci.

Dacă alte lumi, plecată
Cu-ai tăi paşi ai să alinţi,
Îţi va fi şi-atunci păstrată
Urma paşilor fierbinţi.

Căci foşnindu-ţi unduirea
Calmă,-a palmelor subţiri,
Mi-a stins până şi-amintirea
Trecătoarelor iubiri.

Doar o singură iubire
Lâng-a ta o mai păstrez -
Este prima mea iubire,
Ea mi-a dat în viaţă-un un crez.

Puteti gasi mai multe poezii de dragoste celebre in pagina de pe site destinata lor. Sper sa le cititi cu placere! :)

Romantism sau realism...

Spune-mi tu te rog ce vrei,
Să-mi juri pe florile de tei,
Ce-ţi doreşti sau ce iubeşti,
Pe mine de mă-ndrăgeşti,
Iar la mine dacă ţi,
Nu ne vor mai despărţi nici anii.
Ăsta a fost romantismul
Iar acum cu realismul,
Ce-i un zid ce te loveşte
Îţi pune piedică, te-orbeşte
El fiind cel care nu crede,
Nu se-ncumetă şi piere,
În speranţe, eroism,
În respect şi altruism,
În schimbare, în iubire,
Sau în oamenii ca mine.
Numai cei romantici ştiu
De ce spun şi de ce scriu,
Iar cele mai sus menţionate
Ţie îţi sunt dedicate.